Particularitati ale antrenamentului fizic la varstnici

Articol din Revista Acta Medica Transilvanica

Articol pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna aprilie 2007

L. Lazãr*, Violeta Albu, Simona Bârsan

* Prof. Dr. LIVIU LAZÃR, Facultatea de Medicinã ºi Farmacie, Universitatea Oradea

Îmbãtrânirea reprezintã un proces complex în care sunt implicaþi o multitudine de factori (patologici, genetici, stil de viaþã) ºi care frecvent se asociazã cu o reducere a capacitãþii funcþionale ºi cu prezenþa unor boli cronice. Inactivitatea fizicã ºi prezenþa unui stil de viaþã sedentar reprezintã un factor de risc semnificativ care afecteazã starea de sãnãtate a vârstnicilor.

Începând cu anul 2025 pentru prima datã, populaþia de ºi peste 65 de ani va depãºi numãrul copiilor cu vârsta mai micã de 15 ani.

Beneficiile antrenamentului fizic regulat asupra vârstnicilor sunt clare ºi semnificative. Antrenamentul fizic previne apariþia unor boli ºi deþine un rol important în tratamentul unor afecþiuni precum bolile cardiace, hipertensiunea arterialã, osteoporoza, artrozele, diabetul zaharat noninsulinodependent, obezitatea ºi anumite forme de cancer. Antrenamntul fizic permite de asemenea vârstnicilor sã-ºi amelioreze sau extindã independenþa fiind capabili sã se autoîngrijeascã.

Capacitatea funcþionalã reprezintã abilitatea de a desfãºura atât activitãþile vieþii zilnice (ADL-uri) precum spãlat, îmbãiat, îmbrãcat, mâncat, cât ºi activtãþile instrumentale ale vieþii zilnice (IADL-uri) precum gãtit, gospodãrie, cumpãrãturi ºi rezolvarea problemelor financiare.

Satisfacþia vieþii se poate reduce semnificativ pe mãsurã ce vârstnicii devin dependenþi de alte persoane în realizarea ADL-urilor. Menþinerea capacitãþii funcþionale reprezintã probabil motivul esenþial al unei vieþi active. Uneori chiar o ameliorare micã a capacitãþii fizice poate reprezenta diferenþa dintre starea de independenþã ºi cea de dependenþã a vârstnicilor.

În cazul vârstnicilor cardiaci, antrenametul fizic reprezintã condiþia cvasiobligatorie a refacerii parþiale a capacitãþii de efort care sã le permitã o viaþã mai activã, chiar dacã aceasta se va limita doar la mãsurile de autoîngrijire, munca casnicã ºi la posibilitatea de a se deplasa singuri.

În concluzie, beneficiile antrenamentului fizic în cazul vârstnicilor sunt: menþinerea capacitãþii funcþionale pentru o viaþã independentã, reducerea riscului bolilor cardiovasculare, întârzierea progresiei unor boli cronice, promovarea stãrii psihologice de bine ºi furnizarea oportunitãþilor pentru interacþiuni sociale.

INTRODUCERE

Rolul antrenamentului fizic în cadrul programului comprehensiv de recuperare al vârstnicului cardiac sau necardiac, este reflectat de diferite studii prezentate în literatura de specialitate de unii cercetatori (Seals, Blumenthal, Kohrt etc.). Importanta problemei prezentate rezida din cresterea treptata a populatiei vârstnice (peste 65 de ani) care, se estimeaza ca, pentru prima data, în anul 2025 va depasi numarul copiilor sub 15 ani.

Pentru prescrierea corecta a unui antrenament fizic la vârstnici va trebui sa tinem cont atât de efectele fiziologice specifice îmbatrânirii, respectiv de elementele de vulnerabilitate ale acestora, de unele afectiuni comune specifice vârstnicului (dementa, osteoporoza, afectiunile cardiovasculare etc), cât si de dorinta si preferintele acestor pacienti.

Pentru realizarea unei capacitati functionale corespunzatoare unei vieti independente, pentru promovarea unei stari psihologice de bine si a unei vieti sociale active si pentru reducerea riscului bolilor cardiovasculare, cel mai recomandat în cazul vârstnicilor este antrenamentul aerobic.

Efectele fiziologice specifice îmbatrânirii

Aceste efecte se manifesta la nivelul tuturor aparatelor si sistemelor. La nivelul aparatului cardiovascular are loc o diminuare a VO2 max (consumul de oxigen maximal), a debitului cardiac, volumului bataie si a frecventei cardiace maximale. Rezistenta vasculara sistemica si TA sistolica de repaus cresc, în timp ce elasticitatea vasculara se reduce.

Sistemul metabolic este afectat printr-o perturbare a metabolismului glucidic (diminuarea tolerantei la glucoza si a sensibilitatii la insulina), metabolismului lipidic (cresc trigliceridele si LDL-colesterolul, în timp ce HDL-colesterolul scade) si prin aparitia adipozitatii intraabdominale.

La nivelul sistemului musculoscheletic se produce o diminuare atât a parametrilor musculari (forta, rezistenta, masa si flexibilitate musculara), cît si a densitatii minerale osoase (0,5%-1% /an).

Sistemul nervos este afectat prin prelungirea timpului de reactie si a timpului de mobilizare si prin cresterea ratei de pierdere a celulelor nervoase. De asemenea, are loc o reducere a fluxului sanguin cerebral si a integrarii ideatice.

Din punct de vedere al functiilor senzoriale, se produce o diminuare a acuitatii vizuale si a marimii câmpului vizual, a acuitatii gustative si olfactive si o pierdere treptata a auzului (30% la adultii de 65-74 ani si la aproximativ 50% la adultii de 75-80 de ani).

Alte efecte fiziologice apar la nivelul aparatului respirator, sistemului endocrin, aparatului digestiv si urinar (reducerea functiei renale, incontinenta urinara si tulburarile de mobilitate intestinala).

Pentru prescrierea corecta a antrenamentului fizic la vârstnici va trebui sa urmarim eventuala prezenta a unor afectiuni comune specifice acestei categorii de pacienti (afectiunile cardiovasculare, diabetul zaharat, scleroemfizemul pulmonar, artrozele, dementa, boala Alzheimer, boala Parkinson, osteoporoza). Prezenta acestor afectiuni va impune eventuala încadrare în entitatea nosologica recuperatorie respectiva.

Efectele inactivitatii fizice la vârstnici (6):

Aceste efecte constau în aparitia osteoporozei cu cresterea frecventei fracturilor (col femural, coloana vertebrala, extremitatea distala a antebratului), în diminuarea fortei musculare în special la nivelul membrelor inferioare cu cresterea riscului caderilor si în scaderea flexibilitatii, cu aparitia mai frecventa a accidentelor si traumatismelor.

Sedentarismul creste riscul aparitiei unor tipuri de cancer (colon, aparat genital feminin) si cauzeaza aparitia mai frecventa a bolii coronariene si a HTA.

Beneficiile antrenementului fizic moderat la vârstnici sunt:

- Managementul stresului;

- Ameliorarea calitatii vietii; (9)

- Diminuarea anxietatii si a depresiei;

- Ameliorarea imaginii pozitive de sine;

- Reducerea riscului aparitiei bolii coronariene;

- Diminuarea frecventei cardiace si a TA (în efortul submaximal);

- Managementul obezitatii;

- Reducerea riscului de aparitie a osteoporozei (exercitii cu încarcare);

- Ameliorarea metabolismului glucidic;

- Ameliorarea fortei si rezistentei musculare;

- Ameliorarea flexibilitatii, coordonarii si a balansului;

- Diminuarea costurilor îngrijirilor medicale;

- Ameliorarea simptomatologiei artrozelor;

- Ameliorarea functiei imune;

- Cresterea aportului de oxigen la creier (ameliorarea functiilor cognitive)

Beneficiile antrenamentului fizic de anduranta (aerobic) (8):

Functia cardiovasculara

S-a demonstrat ca vârstnicii îsi pot creste VO2 max. prin antrenamentul de rezistenta (aerobic) cu acelasi grad comparativ cu tinerii (15-25%). Kohrt si colab. au constatat cresteri ale VO2 max. cu 23% la vârstnice si cu 26% la vârstnici printr-un antrenament fizic similar (4 zile/saptamâna, 45 minute/zi, la o intensitate relativa de 80% din F.C. maximala). Intensitati mai crescute ale antrenementului fizic se pot materializa în cresteri mai mari ale VO2 max.

Capacitatea metabolica (14, 15,16)

Este cunoscut efectul protector al antrenamentului fizic prin influenta pozitiva asupra factorilor de risc coronarian (hipercolesterolemie, HTA, hiperinsulinemie, intoleranta la glucoza, obezitate). Vârstnicii prezinta un declin în toleranta la glucoza datorita rezistentei tesuturilor periferice si a muschilor la actiunea insulinei cu aparitia mai frecventa a diabetului zaharat non-insulinodependent. Rezistenta la insulina si hiperinsulinemia sunt comune vârstnicilor, în mod particular celor cu obezitate abdominala. Prin efectele asupra actiunii insulinei, antrenamentul fizic regulat prezinta un rol major în preventia si tratamentul diabetului zaharat noninsulinodependent, a bolii coronariene si HTA.

Structura organismului (10)

Antrenamentul aerobic determina reducerea preferentiala a tesutului adipos din regiunile centrale (posibil viscerale) ale organismului. Reducerea tesutului adipos intraabdominal este predictiva pentru ameliorarea concentratiei plasmatice a colesterolului si insulinei. Cresteri reduse ale masei nonadipoase (musculare) se pot realiza prin antrenamentul aerobic care include componente de forta: urcatul treptelor, vâslitul, ridicarea greutatilor.

Rezistenta osului

Diferite studii au demonstrat ca exercitiile cu încarcare (ridicarea si purtarea greutatilor) pot ameliora densitatea minerala osoasa cu 1-5% atât la nivelul coloanei lombare, cât si a extremitatii proximale a femurului.

Antrenamentul de forta determina cresterea masei si fortei musculare, prezentând un rol atât în preventia fracturilor osteoporotice prin reducerea riscului caderilor, cât si în prevenirea atrofiei musculare.

Tipuri de antrenament fizic la vârstnici

1. Antrenamentul aerobic (11, 12)

Va fi precedat de o testare la efort necesara pentru evaluarea nivelului de risc, pentru stabilirea FC, TA si a VO2 necesare pentru prescrierea antrenamentului si pentru evaluarea evolutiei pacientilor .

Testul de efort, recomandat la pacientii cardiaci, pulmonari sau metabolici cunoscuti se va putea realiza prin mers (1 mila), prin mers 6 minute, la cicloergometru sau covor rulant. Selectarea activitatilor se va realiza în functie de nivelul initial al capacitatii de efort (TE) si de afectiunile ortopedice asociate.

În cazul indivizilor neantrenati (VO2max sub 18 ml/min/kg) se va recomanda mersul. Cresterea initiala în volumul de efort se va realiza prin cresterea frecventei sau duratei antrenamentelor. Când se vor obtine 45 minute de antrenament/zi, la o frecventa de 5 zile/saptamâna, se va creste progresiv intensitatea antrenamentului. La indivizii cu VO2 max. mai crescut si fara leziuni musculoscheletice se va recomanda mersul rapid, ciclismul sau chiar joggingul.

Se recomanda ca FC tinta sa reprezinte un procentaj din FC maximala, pentru controlul intensitatii antrenamentului utilizându-se scala de autoperceptie a efortului (scala Borg).

Factori necesari de luat în consideratie:

- bolile cardiace;

- medicatia care modifica FC, TA de efort;

- artrozele severe;

- bolile pulmonare;

- osteoporoza;

- deficitele posturale;

- diabetul zaharat, obezitatea;

- tulburarile de sensibilitate ale membrelor inferioare (M.I);

- arteriopatiile M.I;

- incontinenta urinara;

Sedinta de antrenament va fi constituita din perioada de încalzire (10 minute), perioada de antrenament propriu-zis (mers rapid, cicloergometrie, vâslit) si perioada de revenire (10 minute). În cazul antrenamentului cu intervale perioadele de repaus vor fi mai lungi decât în cazul indivizilor mai tineri.

Se va utiliza încaltaminte adecvata atât pentru mers cât si pentru alergat, care sa tina seama de tulburarile de statica ale piciorului si de diminuarea tesutului adipos plantar.

În caz de procese artrozice ale articulatiilor M.I se vor recomanda activitati care nu suprasolicita soldurile, genunchii sau gleznele, precum înotul.

2. Antrenamentul de ameliorare a fotei musculare (5)

Acest tip de antrenament se va recomanda pentru mentinerea unui stil de viata independent, performarea ADL-urilor si pentru mentinerea fortei musculare la nivelul M.I (prevenirea caderilor). Antrenamentul va fi supravegheat atent, realizat cu benzi elasice sau dispozitive cu greutati, recomandându-se evitarea manevrei Valsalva si a mobilizarilor articulare dureroase.

3. Antrenamentul de ameliorare a flexibilitatii musculare (7)

Se recomanda pentru mentinerea unghiurilor utile articulare în cazul pacientilor vârstnici. Stretchingul (10-15 sec) dupa o perioada de încalzire si exercitiile pentru cresterea fortei musculare prezinta un rol important în ameliorarea flexibilitatii.

Antrenamentul aerobic urmat de exercitii de asuplizare (stretching) determina câstigurile cele mai mari în flexibilitate.

4. Exercitii pentru ameliorarea balansului (4, 13)

Balansul este afectat de o serie de factori: tulburarile de vedere si auz, forta musculara scazuta, deficitul de coordonare sau unele medicamente. Deficitul de balans poate augmenta riscul caderilor cu aparitia diferitelor traumatisme sau fracturi. Ameliorarea balansului se poate realiza prin diferite tehnici:

- yoga;

- tai chi,

- ameliorarea fortei musculare;

- ameliorarea coordonarii;

- ameliorarea mobilitatii articulare, a flexibilitatii;

- protezarea vizuala si auditiva.

5. Exercitii pentru ameliorarea coordonarii

Constau în executarea unor activitati complexe care mentin eficienta neuromusculara, în exercitii care implica încrucisarea liniei mediane a corpului (ex. îmbracatul) si în exercitii din patrupedie.

Recuperarea vârstnicului cardiac (1, 2, 3)

În faza I post infarct miocardic acut, treptele mobilizarii (în pat, în salon, pe coridor) vor fi mai prelungite (14-21 zile) comparativ cu cardiacii mai tineri. Studiile au demonstrat ca în faza II post IMA, antrenamentul fizic ar putea creste VO2 max cu aproximativ 10%.

Se va recomanda efortul moderat (nu cel intens) realizat prin mers, covor rulant sau exercitii pentru ameliorarea flexibilitatii. Mersul reprezinta mijlocul ideal, recomandându-se initial pas de plimbare, ulterior mers cu o viteza de 4-6 km/h, nesupravegheat sau supravegheat prin telemetrie. În cazul antrenamentului cu intervale, perioadele de antrenament vor fi mai scurte (2-3 minute), iar pauzele mai lungi (2-4 minute).

Perioadele de încalzire si revenire vor fi derulate mai lent: în 10-15 minute. Durata unei sedinte de antrenament va fi de 30-35 min., iar frecventa antrenamentelor de 4-5 ori/sapt. Durata totala a fazei a-II-a va fi egala sau va depasi 12 saptamâni.

Asertiuni specifice legate de antrenamentul fizic la vârstnici:

Beneficii semnificative se pot obtine printr-un antrenament fizic moderat (ex: 30 min. mers vioi), preferabil zilnic. Beneficiile aditionale se pot realiza prin antrenamente fizice mai intense (durata, frecventa si intensitate): mersul rapid sau urcatul treptelor. Riscul accidentelor va creste la intensitati mai mari ale antrenamenetului, motiv pentru care intensitatea se va creste progresiv.

Vârstnicii sedentari vor începe cu perioade scurte de antrenament moderat (5-10 min.), si gradual vor atinge intensitatea dorita. Aditional antrenamentui aerobic, vârstnicii pot beneficia de antrenamentul de tonifiere musculara (forta) pentru reducerea riscului caderilor si cresterea abilitatii de realizare a ADL-urilor.

Recomandari pentru cresterea motivatiei si compliantei:

- Furnizarea de echipamente si facilitati corespunzatoare;

- Programe de antrenament în perioade ale zilei acceptabile tuturor participantilor;

- Programe de antrenament în locatii, institutii accesibile;

- Programe individualizate cu modificari corespunzatoare capacitatilor si necesitatilor individuale;

- Furnizarea recompenselor pentru participare;

- Activitati variate, inclusiv antrenament de grup sau activitati cu partener;

- Crearea amplasamentelor si a perioadelor de timp necesare socializarii (efect social);

- Furnizarea oportunitatilor de siguranta înainte, în timpul si dupa antrenament;

- Crearea unei atmosfere prietenesti de suport si încredere;

CONCLUZII

1. Îmbatrânirea reprezinta un proces complex în care sunt implicati o multitudine de factori (patologici, genetici, stil de viata) si care frecvent se asociaza cu o reducere a capacitatii functonale si cu prezenta unor boli cronice;

2. Inactivitatea fizica si prezenta unui stil de viata sedentar reprezinta un factor de risc semnificativ care afecteaza starea de sanatate a vârstnicilor;

3. Scopurile unui program de antrenament fizic la vârstnici sunt mentinerea unei capacitati functionale corespunzatoare unei vieti independente, reducerea riscului bolilor cardiovasculare, încetinirea progresiei bolilor cronice, promovarea unei stari psihologice de bine si furnizarea oportunitatilor pentru o viata sociala activa;

4. Antrenamnetul aerobic asigura reducerea disconfortului si a oboselii asociate efortului fizic, ameliorarea capacitatii functionale maximale si a calitatii vietii, precum si reducerea riscului aparitiei unor boli (ateroscleroza, HTA, osteoporoza, diabetul zaharat noninsulinodependent);

5. În cazul vârstnicilor cardiaci, reabilitarea fizica reprezinta conditia cvasiobligatorie a refacerii partiale a capacitatii de efort, care sa le permita o viata activa, chiar daca aceasta se va limita doar la masurile de autoîngrijire, munca casnica si la posibilitatea de a se deplasa singuri.

| chestionar emc |

---

BIBLIOGRAFIE

1. J Cardiopulm Rehabil. 2004 Jul-Aug;24(4):236-44. Effects of cardiac rehabilitation on the recovery outcomes of older adults after coronary artery bypass surgery. Dolansky MA, Moore SM.

2. Ann Behav Med. 2004 Aug;28(1):52-61.Group-mediated activity counseling and traditional exercise therapy programs: effects on health-related quality of life among older adults in cardiac rehabilitation.Focht BC, Brawley LR, Rejeski WJ, Ambrosius WT.

3. Med Sci Sports Exerc. 2002 Nov;34(11):1705-13.Older adults in cardiac rehabilitation: a new strategy for enhancing physical function. Rejeski WJ, Foy CG, Brawley LR, Brubaker PH, Focht BC, Norris JL 3rd, Smith ML.

4. Hausdorff JM, Rios DA, Edelber HK. Gait variability and fall risk in community-living older adults: a 1-year prospective study. Archives of Physical Medicine and Rehabilitation 2001;82(8):1050–6.

5. Taaffe, D., et al. 1999. Once-weekly resistance exercise improves muscle strength and neuromuscular performance in older adults. Journal of the American Geriatric Society, 47, 1208-14.

6. Fried, L. P. & Guralnik, J. M. (1997). Disability in older adults: Evidence regarding significance, etiology, and risk.( Journal of the American Geriatric Society, 45, 92—100.)

7. Rozzini, R., Frisoni, G. B., Ferrucci, L. & Barbisoni, P. (1997). Who are the older patients failing to recover mobility after rehabilitation?( Journal of the American Geriatric Society, 45, 250—251.)

8. Applegate, W. & Pahor, M. (1997). Geriatric medicine. The Journal of the American Medical Association, 277(23), 1863-1865.

9. Buchner, D. (1997). Physical activity and quality of life in older adults. The journal of the American Medical Association, 277(1), 64-67.

10. Evans, W. & Cyr-Campbell, D. (1997). Nutrition, exercise, and healthy aging. Journal of the American Dietetic Association, 97(6), 632-639.

11. Swart, D., Pollock, M., & Brechue, W. (1996). Aerobic exercise for older participants. Activities, Adaptations, & Aging, 20(3), 9-25.

12. ACSM. 2000. ACSM’s guidelines for exercise testing and prescription (6th ed.). Baltimore, MD: Lippincott, Williams, & Wilkins.

13. Buchner, D., et al. 1997. The effect of strength and endurance training on gait, balance, fall risk, and health services use in community-living older adults. Journal of Gerontology, 52, M218-M224.

14. Hurley, B. & Roth, S. 2000. Strength training in the elderly: effects on risk factors for age-related diseases. Sports Medicine, 30, 244-68.

15. Janot, J. & Kravitz, L. 2000. Training clients with diabetes. IDEA Personal Trainer. 5, 15-17.Rhodes, E., et al. 2000. Effects of one year of resistance training on the relation between muscular strength and bone density in elderly women. British Journal of Sports Medicine, 34, 18-22

16. Sunami, Y., et al. 1999. Effects of low-intensity aerobic training on the high-density lipoprotein cholesterol concentration in healthy elderly subjects. Metabolism, 48, 984-88.