Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna ianuarie 2009.

'Caracteristicile climatului organizational in principalele structuri din sistemul de sanatate romanesc si posibilitatile concrete de optimizare a acestuia'
FLORENTINA FURTUNESCU, Universitatea de Medicinã ºi Farmacie 'CarolDavila' Bucureºti

 

Caracteristica esenþialã comunã tuturor sistemelor de sãnãtate o reprezintã îngrijorarea factorilor politici în legãturã cu creºterea acceleratã a costurilor ºi preocupãrile susþinute pentru controlul acestora. În acest context, managementul sistemului de sãnãtate, la diferite niveluri, devine esenþial pentru eficienþa proceselor ºi pentru rezultatele obþinute, în termeni de stare de sãnãtate a populaþiei deservite. Dar, pentru a avea un management eficient, organizaþiile din sãnãtate trebuie cunoscute ºi înþelese. Analiza contextului organizaþional (cultura organizaþiei, climatul organizaþional, comportamentul, stilul de conducere al managerilor) devine astfel un factor esenþial în creºterea eficienþei sistemelor de sãnãtate. In România, un studiu asupra principalelor structuri din sistemul de sãnãtate a relevat cã actualul climat organizaþional nu permite valorificarea completã a valenþelor individuale ºi a potenþialului uman. Astfel, deºi ca stil personal de management, indivizii sunt mai degrabã, producãtori ºi creativi, faþã de cerinþele sarcinii, ei devin mai ales preocupaþi de urmãrire si control. Acest fapt este probabil indus de cadrul normativ rigid în care îºi desfãºoarã activitatea,  de mãsurile financiare de tip restrictiv, generate de nevoia de control al costurilor ºi de inexistenþa unor standarde de practicã medicalã, care ar oferi un model despre ce ºi cât trebuie fãcut. De asemenea, posibilitãþile reduse de motivare financiarã a personalului pot contribui la limitarea valenþelor de producãtori ale angajaþilor, în actualul cadru de funcþionare al organizaþiilor. Conºtientizarea acestui fapt impune adoptarea de mãsuri strategice pentru optimizarea funcþionãrii organizaþiilor, precum ºi analiza sistematicã a climatului organizaþional.

Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna ianuarie 2009.

D. P. TÎRÞ, Doctorand, Universitatea 'Lucian Blaga' Sibiu

 

Crizele cu impact pe sãnãtatea publicã sunt la nivel mondial din ce în ce mai frecvente. Crizele din sãnãtatea publicã sunt de fapt crize de comunicare. Personalul medical ºi decidenþii sistemului de sãnãtate din România trebuie sã realizeze o bunã informare a populaþiei privind probleme de sãnãtate publicã pentru a minimiza impactul crizelor asupra sãnãtãþii populaþiei. Dupã definirea crizelor, lucrarea prezintã o clasificare a situaþiilor de crizã, aspecte ale managementului comunicãrii în crizã (care trebuie sã înceapã înainte de declanºarea crizei) ºi modalitãþi de valorificare a experienþei de comunicare în situaþii de crizã.

VIOLETA FRÂNCU1, O. FRÂNCU 2, MANUELA HOZAN3

 

 1Facultatea.de Medicinã „Victor Papilian” Sibiu,2Spitalul de Pneumoftiziologie, Sibiu, 3Centrul de Sãnãtate Publicã Sibiu

Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna decembrie 2008.

“Timpul nostru este viaþa noastrã ºi alãturi de sãnãtate ºi singura resursã pe care o primim odatã cu naºterea”.

Trãim într-o perioadã caracterizatã prin foarte multe schimbãri, care pentru unii înseamnã o etapã plinã de confuzie ºi nesiguranþã, iar pentru alþii o perioadã favorabilã, cu multiple oportunitãþi. În acest context, timpul devine o resursã importantã de care dispunem, mai ales prin faptul cã este limitat, nu poate fi produs, nu poate fi recuperat ºi nu este reversibil (2).

Fiecare dintre noi dispune de acelaºi fel de timp, care se mãsoarã în acelaºi mod. Cei mai mulþi oameni afirmã însã, cã nu au timp destul, dar studiile aratã cã jumãtate din timpul disponibil este irosit.

FLORENTINA FURTUNESCU, Doctorand, Universitatea ”Lucian Blaga”, Sibiu

Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna decembrie 2008.

Organizaþiile din sãnãtate sunt marcate, în general, de volumul mare de activitate, subfinanþare ºi lipsa recunoaºterii ºi aprecierii muncii, pe fondul general al tranziþiei socio-economice, care are repercursiuni vizibile asupra stãrii de sãnãtate a populaþiei. În acest context, evaluarea culturii organizaþionale ºi adaptarea stilului de conducere la caracteristicile acesteia constituie un avantaj pentru manager, oferindu-i posibilitatea de a utiliza resursele umane ale organizaþiei la întregul lor potenþial, de a stimula participarea ºi implicarea personalului medical în îndeplinirea misiunii organizaþiei ºi în interesul superior al pacientului.

Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iulie 2008.

Dr. C. Bogdan, Spitalul Sfântul Luca

În ultimii ani, autoritãþile sãnãtãþii au fost ºi sunt confruntate cu o problemã de sãnãtate care, pe de o parte, pare sã-ºi fi augmentat dimensiunile în legãturã cu o serie de condiþii – mult invocata „încãlzire a planetei“, urbanizarea ºi poluarea atmosferei, îmbãtrânirea populaþiei, extensia bolilor cronice º.a., pe de altã parte, pare sã fie mai bine conºtientizatã ca urmare a efectelor asupra sãnãtãþii, solicitarea serviciilor de urgenþã, supramortalitatea unor grupuri vulnerabile – copii, vârstnici, bolnavi cronici. „Dezastrul“ întâmplat în vara anului 2003 în Franþa soldat cu 15.000 de decese printre persoanele vârstnice a intensificat preocupãrile nu numai ale autoritãþilor sãnãtãþii, ci ºi ale celor de protecþie socialã, ale statului, surprinse în acea varã total descoperite. A urmat o suitã de mãsuri de ordin medical, educativ, social atât la nivel individual în comunitate cât ºi în instituþii de asistenþã ºi îngrijire pentru vârstnici, copii, bolnavi cronici. ªi þara noastrã, prin caracteristicile geografice ºi climatice se confruntã în fiecare sezon cald cu ceea ce s-a numit „patologia de caniculã“, ceea ce obligã la o sensibilizare cu aceastã nouã problematicã de sãnãtate, a profesioniºtilor sãnãtãþii, a autoritãþilor statului care au obligaþii de prevenire ºi protecþie a populaþiei, a acesteia în întregime în sensul avertizãrii ºi educãrii. O problemã de sãnãtate publicã a cãrei severitate este argumentatã de solicitãrile serviciilor de urgenþã ºi de mortalitate („supramortalitate“, autorii francezi), pãtrunde din ce în ce mai mult în actualitate, acutizându-se sezonier, în anotimpul cald în regiunile unde climatul torid survine din când în când ºi oamenii sunt mai puþin adaptaþi temperaturilor excesiv de înalte. Aceastã „patologie de caniculã“ afecteazã în primul rând categorii de persoane vulnerabile prin capacitãþi de adaptare ºi de apãrare reduse.

Articol din Revista Acta Medica Transilvanica

Articol pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna aprilie 2007

L. Lazãr*, Violeta Albu, Simona Bârsan

* Prof. Dr. LIVIU LAZÃR, Facultatea de Medicinã ºi Farmacie, Universitatea Oradea

Îmbãtrânirea reprezintã un proces complex în care sunt implicaþi o multitudine de factori (patologici, genetici, stil de viaþã) ºi care frecvent se asociazã cu o reducere a capacitãþii funcþionale ºi cu prezenþa unor boli cronice. Inactivitatea fizicã ºi prezenþa unui stil de viaþã sedentar reprezintã un factor de risc semnificativ care afecteazã starea de sãnãtate a vârstnicilor.

Începând cu anul 2025 pentru prima datã, populaþia de ºi peste 65 de ani va depãºi numãrul copiilor cu vârsta mai micã de 15 ani.

Beneficiile antrenamentului fizic regulat asupra vârstnicilor sunt clare ºi semnificative. Antrenamentul fizic previne apariþia unor boli ºi deþine un rol important în tratamentul unor afecþiuni precum bolile cardiace, hipertensiunea arterialã, osteoporoza, artrozele, diabetul zaharat noninsulinodependent, obezitatea ºi anumite forme de cancer. Antrenamntul fizic permite de asemenea vârstnicilor sã-ºi amelioreze sau extindã independenþa fiind capabili sã se autoîngrijeascã.

Capacitatea funcþionalã reprezintã abilitatea de a desfãºura atât activitãþile vieþii zilnice (ADL-uri) precum spãlat, îmbãiat, îmbrãcat, mâncat, cât ºi activtãþile instrumentale ale vieþii zilnice (IADL-uri) precum gãtit, gospodãrie, cumpãrãturi ºi rezolvarea problemelor financiare.

Satisfacþia vieþii se poate reduce semnificativ pe mãsurã ce vârstnicii devin dependenþi de alte persoane în realizarea ADL-urilor. Menþinerea capacitãþii funcþionale reprezintã probabil motivul esenþial al unei vieþi active. Uneori chiar o ameliorare micã a capacitãþii fizice poate reprezenta diferenþa dintre starea de independenþã ºi cea de dependenþã a vârstnicilor.

În cazul vârstnicilor cardiaci, antrenametul fizic reprezintã condiþia cvasiobligatorie a refacerii parþiale a capacitãþii de efort care sã le permitã o viaþã mai activã, chiar dacã aceasta se va limita doar la mãsurile de autoîngrijire, munca casnicã ºi la posibilitatea de a se deplasa singuri.

În concluzie, beneficiile antrenamentului fizic în cazul vârstnicilor sunt: menþinerea capacitãþii funcþionale pentru o viaþã independentã, reducerea riscului bolilor cardiovasculare, întârzierea progresiei unor boli cronice, promovarea stãrii psihologice de bine ºi furnizarea oportunitãþilor pentru interacþiuni sociale.

Trends And Attitudes On Drug Issues In High School Teenagers


Articol din publicatia Timisoara Medical Journal nr. 3/2005
Full text [membership required, free registration]

Mihai Gafencu1, Bogdana Zoica1, Gabriela Doros1, Sorin Ursoniu2, Bogdan Korbuly3, Kalliope Silberberg3, Margit Serban1
1 3rd Pediatrics Clinic,
2 Management and Public Health Department, Victor Babes University of Medicine and Pharmacy Timisoara,
3 Department of Public Health of the Timis County- Promotion and Health Education Office

Objective: Drawing attention to a new social phenomenon of increasing illicit drug use among teenagers and consequences of inefficient prevention programs, as well as lack of specialised personnel for this important public health issue.

Carmen Tereanu*

Autor: Dr. Carmen Tereanu, medic rezident, Catedra de Sanatate Publica si Management, U.M.F. “Carol Davila”, Bucuresti.

Costurile de personal se ridica la cca 65-75% din costurile totale ale unui spital. Din aceasta cauza, utilizarea eficienta a personalului ar trebui sa fie o prioritate pentru managerii din spitale, care ar trebui sa aiba o abordare prospectiva a resursei umane, bazata pe o evaluare continua a nevoilor. Articolul isi propune sa prezinte managerilor din spital un instrument, pentru a evalua efectivul de personal mediu sanitar necesar pentru acordarea ingrijirilor, prin masurarea volumului de activitate. Am ales cateva dintre cele mai cunoscute, dintr-o serie de astfel de metode de evaluare existente la nivel international, evidentiind avantajele si limitele lor.

Autori: Conf. Dr. Dana Galieta Minca*, Dr. Paula Natalia Cochino, Dr. Eugenia Claudia Ion

*Catedra de Sanatate Publica si Management, UMF “Carol Davila” Bucuresti

Importanta problemei

La nivel mondial, mor datorita accidentelor rutiere 3000 de persoane in fiecare zi (1).

Conform statisticilor OMS, in lume, accidentele de circulatie sunt a 10-a cauza de mortalitate la toate varstele, reprezentand 2,2% din mortalitatea globala, si a 9-a cauza de povara globala a bolii.

Autor: Paula Cochino*

Dr. Paula Cochino, medic rezident Sanatate Publica si Management, Catedra de Sanatate Publica si Management, U.M.F. “Carol Davila”, Bucuresti

Raportul OMS pentru anul 2003 afirma ca sarcina cea mai importanta pentru comunitatea mondiala a sanatatii este sa micsoreze discrepantele intre sistemele de sanatate din lume. Bazandu-se pe experiente si reusite anterioare, raportul propune strategii solide pentru construirea unui viitor mai sanatos si mai echitabil pentru omenire.