Date utilizator
Ai uitat parola?
|
|
Bine ai venit la EMCB
27.05.2022, 15:33
31.01.2011, 23:50
Afisari 37,617
 Dr. Cornelia Barbu, Spitalul Județean Argeș
Articol din publicatia Medicina Modernã 2009; 16(2)
Articol pentru sectiunea EMC medicina familiei, luna februarie 2011
|
Rezumat
Boala ficatului gras non-alcoolic cuprinde un spectru larg al afecțiunilor
hepatice, nelegate de consumul de alcool in cantitati care ar iniția
leziuni ale ficatului, spectru care cuprinde steatoza hepatica,
steatohepatita non-alcoolica si ciroza hepatica, având potențial
evolutiv către carcinomul hepatocelular.
Boala ficatului gras non-alcoolic este asociata cu componentele
sindromului metabolic: obezitatea, diabetul zaharat tip II si rezistenta la
insulina, hipertensiunea arteriala si dislipidemia. Rezistenta la insulina ar
fi factorul de legătura intre boala grasa a ficatului non-alcoolic si
alte stări patologice ca sindromul apneei in somn si sindromul ovarului
polichistic.
In ultimul deceniu, studiile efectuate au adus clarificări in
ceea ce privește patogenia bolii ficatului gras non-alcoolic. In esența,
obezitatea conduce la instalarea rezistentei la insulina la nivel muscular,
ceea ce are ca efect eliberarea unor cantitati mari de insulina de către
celulele β pancreatice. Aceste cantitati de insulina duc la sinteza
crescuta de acizi grași liberi la nivelul ficatului, ceea ce conduce la
steatoza hepatica. Steatoza hepatica poate avea evoluție variata la diferiți
indivizi, la o parte din bolnavi putându-se constata dezvoltarea apoptozei,
necrozei, infiltratului inflamator si a fibrozei. Aceasta din urma evoluție
s-ar datora lipotoxicitatii. Deși mecanismele lipotoxicitatii nu sunt
complet intelese, un rol important in dezvoltarea leziunilor se pare ca
revine disfuncției mitocondriale, in care sunt implicate peroxidarea
lipidelor, expresia crescuta a TNFα si a speciilor reactive de oxigen.
Diagnosticul complet al bolii hepatice ar trebui sa includă si
examenul histopatologic, pentru stabilirea stadiului si prognosticului bolii.
Mijloacele terapeutice actuale sunt adresate mai mult sindromului
metabolic. Înțelegerea mai profunda a patogeniei bolii încurajează desfășurarea
unor trialuri cu agenți terapeutici adresați ficatului.
In stadiile avansate ale bolii, ultima soluție ramâne
transplantul hepatic, cu riscul recurentei leziunilor pe ficatul transplantat
daca factorii ce au inițiat injuria hepatica nu sunt bine controlați.
|
Abstract
Non- alcoholic fatty liver disease (NAFLD) means a
large spectrum of liver affections, non-related to alcohol consumption in
such amounts which could produce liver injuries, spectrum which includes
liver steatosis, non-alcoholic steatohepatitis and liver cirrhosis, with possible
evolution to hepatocellular carcinoma.
NAFLD is associated with the components of the
metabolic syndrome: obesity, type 2 diabetes mellitus and insulin resistance,
arterial hypertension and dislipidemia. Insulin resistance seems to be the
connection factor between NAFLD and other pathological conditions like sleep
apnea syndrome and policystic ovary syndrome.
In the last decade, studies could clarify the
pathogenesis of NAFLD. Brief, obesity induces the insulin resistance in
muscles, which is responsible for the releasing of large amounts of insulin
in the β pancreatic cells. These large amounts of insulin lead to the
increased synthesis of free fatty acids in liver, which induces liver
steatosis. Liver steatosis has various evolutions in different patients; some
patients develop apoptosis, necrosis, inflammatory infiltrate and fibrosis.
This evolution could be the consequence of the lipotoxicity. The mechanisms
of lipotoxicity are not yet well known, but an important role in liver
injuries outcomes is owned by the mitochondrial impairment, due to lipid
peroxidation, the increased expression of TNF α and of reactive oxygen
species.
The complete diagnosis of NAFLD must include the
histological examination, in order to establish the stage and the prognosis
of the disease.
The therapies used by now are addressed more to the
components of the metabolic syndrome and less directly to the liver. The
better understanding of the pathogenesis of the NAFLD encourages the trials
with drugs addressed to the liver.
In the advanced stages of the disease, the last solution
seems to be liver transplantation, but the risk of injuries recurrence on
the transplanted liver remains, if the factors which initiated the disease
are not well controlled.
|
|
Cuvinte cheie: boala grasa a ficatului non-alcoolic,
steatohepatita non-alcoolica, sindrom metabolic, disfuncție
mitocondriala, leziuni hepatice,terapie adresata ficatului
|
Key-words: non- alcoholic fatty liver disease, non-alcoholic
steatohepatitis, metabolic syndrome, mitochondrial impairment, liver injuries,
therapies addressed to the liver.
|
31.01.2011, 23:00
Afisari 18,549
Dr. Elena
Z. Cev, doctorand, medic specialist gastroenterologie, Spital Municipal Lugoj
Profesor Dr. Oliviu Pascu, Clinica Medicală 3, Universitatea de Medicină
și Farmacie ”Iuliu Hatieganu”, Cluj Napoca
Articol din publicatia Medicina Modernã 2009; 16(12)
Articol pentru sectiunea EMC medicina familiei, luna februarie 2011
Rezumat
Coexistența dintre boala celiacă
și diabetul zaharat de tip 1 a fost raportată încă din 1960.
Studiile din ultimul deceniu estimează prevalența bolii celiace la
pacienții diabetici ca fiind de aproximativ 10 ori mai mare decât în
populația generală. Ambele boli prezintă un fond genetic comun
asociat cu hiperexpresia antigenelor HLA DQ2/DQ8 și un mecanism patogenetic
similar în declanșarea procesului autoimun.
Introducerea screeningul serologic al bolii
celiace la pacienții cu diabet zaharat tip 1 a modificat radical datele
epidemiologice, boala putând fii depistată la pacienți
asimptomatici, cu simptome minime gastrointestinale sau manifestări extradigestive.
Excluderea glutenului din alimentație
este indicată la pacienții diabetici diagnosticați cu
boală celiacă, cu rezultate favorabile în privința echilibrului
metabolic. Având în vedere regimul alimentar restrictiv al pacienților
diabetici, aderența la dieta fără gluten este
nesatisfăcătoare, în special la cei cu de celiacă silențioasă.
|
Abstract
Coexistence of the celiac disease and type 1
diabetes mellitus has been previously described since late 1960s. The
literature published in the last decade estimates the prevalence of celiac
disease at the diabetes patients approximately 10 times higher than in
general population. Both diseases have a similar genetic
background associated with HLA DQ2/DQ8 and similar trigger mechanisms for
autoimmune process.
The serological screening for
celiac disease at the patients with type 1 diabetes brings significant
changes in the epidemiological datas and provides an opportunity to diagnose
the disease even if patients are asimptomatic, with mild gastrointestinal
symptoms or with extraintestinal singns.
The gluten free diet is
indicated for patients with diabetes and celiac disease with good results in
terms of metabolic control. Regarding the restrictive diet of diabetes, the
adherence to a free gluten diet is unsatisfactory specialy at the patients
with silent celiac disease.
|
Cuvinte cheie:
boala celiacă, diabetul zaharat tip 1, autoimunitatea, screeningul serologic
|
Key words:
celiac disease, type 1 diabetes mellitus,
autoimmunity, serological screening.
|
30.06.2008, 22:00
Afisari 60,495
Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iulie 2008.
Dr. S. Luncă, Dr. N. Romedea, Spitalul Clinic de Urgențe
Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa“ Iași
INTRODUCERE
Refluxul gastroesofagian (RGE) este un fenomen fiziologic
întâlnit la majoritatea populației și care apare mai ales după
mese. Transformarea acestui proces fiziologic într-unul patologic are loc
atunci când cantitatea de conținut gastric refluată în esofag depășește
limitele normale, determinând simptome asociate și frecvent leziuni ale
mucoasei esofagiene. Incidența RGE nu este exact cunoscută, deoarece
un procent important din populație cu simptome de reflux nu se prezintă
la medic, recurgând la automedicație. Se apreciază că
aproximativ 20-40% din populație prezintă o expunere esofagiană
anormală la conținutul gastric (1). Se estimează că 14%
dintre americani prezintă simptome săptămânal și 7% au
simptome zilnic (1, 2). Pacienții cu RGE relatează o alterare a stării
de sănătate, cu o scădere a capacității de muncă,
calitatea vieții fiind afectată uneori mai sever decât la pacienții
cu boală ulceroasă sau angină pectorală (3). În mod normal,
organismul posedă o serie de mecanisme care împiedică refluxul
prelungit, frecvent al con- ținutului gastric în esofag. Alterarea acestor
mecanisme determină apariția RGE patologic. Dintre aceste mecanisme, sfincterul
esofagian inferior (SEI) joacă rolul principal. SEI este un sfincter
fiziologic situat la nivelul porțiunii abdominale a esofagului și
care se opune refluxului conținutului gastric în esofag. Alterarea acestuia,
fie sub forma unei relaxări tranzitorii, fie sub forma unei hipotonii este
frecvent întâlnită la pacienții cu boală de reflux
gastroesofagian (BRGE). Trebuie cunoscut că presiunea la nivelul SEI poate
fi modificată de unele substanțe, medicamente sau alimente (tabelul
1), anamneza pacientului putând fi revelatoare din acest punct de vedere.
31.08.2007, 22:00
Afisari 10,866
Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna septembrie 2007.
C. Mihalache , Facultatea de Medicină “Victor Papilian” Sibiu
Diagnosticul
diferențial al leziunilor pancreatice încă reprezintă o
problemă. În timp ce explorarea CT oferă imagini cu rezoluție
spațială înaltă, PET diagnostichează leziunile maligne cu o
sensibilitate înaltă. Articolul evaluează beneficiile clinice ale
examinării de fuziune CT-PET în diagnosticul cancerului pancreatic.
31.08.2007, 22:00
Afisari 41,599
Articol preluat din Revista Practica Medicala pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna septembrie 2007.
Conf. Dr. Dumitru Matei, Sef Disciplina Medicina de Familie UMF „Carol Davila“
1. DEFINITIE. Hepatita cronica reprezinta un sindrom plurietiologic care are ca element comun existenta unor leziuni necroinflamatorii si a unui grad variabil de fibroza, care evolueaza fara ameliorare minim 6 luni. Aceste modificari histologice asociaza manifestari clinice variabile ca intensitate si expresivitate si anomalii biochimice imunologice si imagistice.
31.07.2007, 22:01
Afisari 10,072
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna august 2007.
Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Conf. Dr. Liana Gheorghe, Prof. Dr. Mircea Diculescu
| prima parte | partea a doua |
Introducere
Carcinomul
hepatocelular (HCC) reprezinta o cauza importanta de mortalitate la nivel
mondial, in particular in ariile geografice unde hepatitele virale sunt
endemice. In Romania conform datelor actuale, aproximativ 10% din populatie
(peste 2 milioane de locuitori) este infectata cronic cu virusuri hepatitice (B
si/sau C) [1, 2,
3].
HCC este o tumora
cu agresivitate mare si cu optiuni terapeutice limitate in ciuda progreselor
continue si semnificative ale metodelor de diagnostic si tratament. Exista la
ora actuala numeroase controverse in literatura privitoare la prognosticul si
pattern-urile de evolutie ale HCC. Sunt autori care sustin ca exista
pattern-uri de evolutie diferite in arii geografice diferite [4, 5].
Au fost
identificati numerosi factori de predictie a prognosticului HCC: stadiul
cirozei hepatice asociate, morfologia si staging-ul tumoral, asocierea
trombozei venei porte (TVP), valoarea alfa fetoproteinei (AFP). TVP are
indiscutabil un efect nefavorabil asupra prognosticului HCC [6, 7, 8, 9].
Cel mai frecvent
tromboza venei porte apare in stadiile tardive ale HCC [8, 9], insa uneori se
asociaza chiar de la diagnostic, limitand astfel optiunile terapeutice.
In Centrul de Gastroenterologie si
Hepatologie Fundeni am realizat un studiu ce a urmarit sa identifice factorii
predictivi ai asocierii TVP inca de la diagnosticul HCC.
31.07.2007, 22:00
Afisari 8,924
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna august 2007.
Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Conf. Dr. Liana Gheorghe, Prof. Dr. Mircea Diculescu
| prima parte | partea a doua |
Introducere
Carcinomul
hepatocelular (HCC) reprezinta o cauza importanta de mortalitate la nivel
mondial, in particular in ariile geografice unde hepatitele virale sunt
endemice. In Romania conform datelor actuale, aproximativ 10% din populatie
(peste 2 milioane de locuitori) este infectata cronic cu virusuri hepatitice (B
si/sau C) [1, 2,
3].
HCC este o tumora
cu agresivitate mare si cu optiuni terapeutice limitate in ciuda progreselor
continue si semnificative ale metodelor de diagnostic si tratament. Exista la
ora actuala numeroase controverse in literatura privitoare la prognosticul si
pattern-urile de evolutie ale HCC. Sunt autori care sustin ca exista
pattern-uri de evolutie diferite in arii geografice diferite [4, 5].
Au fost
identificati numerosi factori de predictie a prognosticului HCC: stadiul
cirozei hepatice asociate, morfologia si staging-ul tumoral, asocierea
trombozei venei porte (TVP), valoarea alfa fetoproteinei (AFP). TVP are
indiscutabil un efect nefavorabil asupra prognosticului HCC [6, 7, 8, 9].
Cel mai frecvent
tromboza venei porte apare in stadiile tardive ale HCC [8, 9], insa uneori se
asociaza chiar de la diagnostic, limitand astfel optiunile terapeutice.
In Centrul de Gastroenterologie si
Hepatologie Fundeni am realizat un studiu ce a urmarit sa identifice factorii
predictivi ai asocierii TVP inca de la diagnosticul HCC.
31.07.2007, 22:00
Afisari 38,193
Articol preluat din Revista Societatii Romane de Chirurgie pentru sectiunea EMC chirurgie, luna august 2007.
Adriana Bãdulescu, F. Bãdulescu, S. Constantinoiu, Carmen Popescu, M. Schenker (Chirurgia, 101 (1): 87-99)
Începuturile timide de a institui tratamentul cu Glivec în România se raporteazã la anul 2003 (patru pacienti) si au relevat rezultate clinice, cum ar fi boala stabilizatã, prelungirea supravietuirii generale si o calitate a vietii mult îmbunãtãtitã, ceea ce a determinat implicarea colectivului nostru (septembrie 2004) în trialul condus de CECOG ("Central European Collaborative Oncology Group"). În prezent sunt înrolati în acest trial patru pacienti. Au urmat participãri la workshop-uri organizate la Institutul National din Helsinky (centrul care a initiat primul tratament cu Glivec la nivel mondial - 2000) si la Institutul National de Tumori din Milano, astfel cã experienta acumulatã si, nu în ultimul rând, rezultatele obtinute pânã în prezent, ne-au determinat sã elaborãm un material referitor la o nouã
conceptie privind tumorile stromale cu origine la nivelul tractului gastrointestinal.
30.06.2007, 22:00
Afisari 12,384
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna iulie 2007.
Dr.
Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Prof. Mircea Diculescu
Centrul de
Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni Bucuresti
De la introducerea lui in practica clinica in urma cu 18 ani, suntul
portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) a devenit o valoroasa metoda de
tratament a complicatiilor hipertensiunii portale (HTP) la pacientii cu ciroza
hepatica.
Practic, se realizeaza o anastomoza intrahepatica intre o vena
suprahepatica (de obicei dreapta sau medie) si un ram al venei porte (de obicei
dreapta), sub ghidaj ecografic. Prin abord transjugular drept se cateterizeaza
o vena suprahepatica, ce se punctioneaza ulterior si se creeaza o comunicare
intre aceasta si un ram al venei porte drepte. Atfel, intre cele doua paturi
vasculare se creeaza un traiect intrahepatic ce va fi dilatat cu un balon,
ulterior montandu-se aici un stent metalic pentru a mentine patenta. Tehnica
este minim invaziva si se poate efectua sub anestezie generala sau chiar sub sedare
vigila, dar necesita echipe antrenate de radiologi interventionisti, anestezisti
si gastroenterologi, echipe ce asigura un succes de 100% al montarii suntului
si o mortalitate in jurul valorii de 1%.
30.06.2007, 22:00
Afisari 11,141
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna iulie 2007.
Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Prof. Mircea Diculescu Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni Bucuresti
Continuare - vezi prima parte aici
De la introducerea lui in practica clinica in urma cu 18 ani, suntul
portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) a devenit o valoroasa metoda de
tratament a complicatiilor hipertensiunii portale (HTP) la pacientii cu ciroza
hepatica.
Prima |
Inapoi |
1
2
3
| Inainte
| Ultima
|
|
Articole din urmaThursday 25-May
Wednesday 01-Mar
Thursday 01-Sep
Utilizatori onlineVizitatori: 1
|
