Sindromul X, o ecuatie nedezlegata?

Alexandra Mãnãilã

Sindromul metabolic, cunoscut ºi sub denumirea de Sindromul X însumeazã o serie de factori cunoscuþi de lumea medicalã precum: obezitatea abdominalã, insulinorezistenþa, creºterea trigliceridelor, HDL-C scãzut, precum ºi creºterea tensiunii arteriale; doar cã toate aceste cunoscute nu au fost puse în aceeaºi ecuaþie pânã în anul 1998.
De atunci încoace, s-a tot încercat definirea Sindromului X: în 1998 de cãtre OMS, un an mai târziu de cãtre Grupul European pentru Studiul Insulinodependenþei, în 2003 Asociaþia Americanã de Endocrinologie, în 2005 de cãtre Fundaþia Internaþionalã de Diabet. În fine, s-a ajuns la un consens, dar unii cercetãtori încã mai cautã necunoscutele acestui sindrom. ªi, pe mãsurã ce apar noi evenimente ºtiinþifice, noi ediþii ale diverselor congrese de specialitate, se ivesc ºi noi teorii. De la genomul mitocondrial, la domino-ul metabolic
Anul trecut la a XXI-a Întâlnire a Societãþii Internaþionale de Hipertensiune, organizatã în Japonia, un participant, dr. T. Kurtz a prezentat o teorie care leagã patogenia ºi tratamentul sindromului metabolic de genomul mitocondrial. Potrivit acestuia, ar exista o legãturã strânsã între genomul mitocondrial ºi riscul sindromului metabolic, a diabetului zaharat ºi a bolilor cardiovasculare.
Un alt concept, prezentat la acelaºi eveniment, propus de alt participant, prof. dr. Hiroshi Itoh este cel al domino-ului metabolic. Plãcuþele de domino sunt reprezentate, în concepþia profesorului, de stilul de viaþã nesãnãtos ºi de complicaþiile de tip dismetabolic sau aterosclerotic care decurg din acesta, ajungându-se la insuficienþa cardiacã, accidentul vascular cerebral etc. Potrivit prof. Itoh, dacã se intervine terapeutic încã din stadiul incipient, adicã se umblã chiar la plãcuþa stilului de viaþã nesãnãtos, se poate realiza o profilaxie eficientã împotriva acestui sindrom. Teoriile nu s-au epuizat, ceea ce mã face sã cred cã necunoscuta X, nu a fost dezlegatã în întregime. Dar pânã la noi concepte, un lucru rãmâne cert: prevalenþa bolii, menitã sã îngrijoreze lumea medicalã.

Riscul cardiometabolic poate fi schimbat
Dacã ar fi sã iau fiecare factor de risc cardiometabolic în parte, cifrele nu ar face decât sã mã punã tare de tot pe gânduri. E suficient sã mã refer la diabet. 5% din populaþia adultã suferã de aceastã boalã, iar previziunile aratã cã numãrul pacienþilor va creºte de la 194 milioane în prezent pânã la 333 milioane în 2025. Potrivit unor date recent prezentate de cãtre medicii bucureºteni la congresele internaþionale, în 19% din cazuri, românii au fie glicemia a jeun peste 100 mg-dl, fie diabet diagnosticat deja. Dacã adaug cã aproximativ 90% din pacienþii cu diabet zaharat apãrut la maturitate (tip 2) sunt supraponderali sau obezi, deja riscul cardiometabolic creºte.
Pot totuºi sã încerc sã fiu indulgentã ºi sã mã gândesc cã sunt destui români supraponderali care n-au diabet. Dar de la supraponderal la obez nu e decât un pas. ªi, în România, obezitatea se bucurã de o prevalenþã de 30-40%. Iar obezitatea abdominalã este un factor de risc important în sindromul metabolic. Orice medic poate depista acest factor de risc, dacã mãsoarã abdomenul pacientului cu un centimetru. Unii doctori au avut aceastã curiozitate ºi au aflat cã în 37% din cazuri circumferinþa taliei depãºea 102 cm la bãrbaþi ºi 88 cm la femei. Prin ce s-ar traduce asta? Prin faptul cã pacienþii cu obezitate abdominalã sunt supuºi riscului de-a face infarct miocardic (obezitatea abdominalã este un factor predictiv al infarctului miocardic, mai bun decât greutatea corporalã sau indexul de masã).
La capitolul hipertensiune arterialã, toatã lumea ºtie din start cã suntem pe primul loc. Aproximativ 40% din români sunt hipertensivi. Dacã pun la socotealã ºi celelalte criterii care definesc sindromul metabolic, atunci prevalenþa HTA creºte de la 40,1% la 44,5%. Evident, valoarea de la care se pleacã este 130-85 mmHg. ªtiu, ºtiu… cã valoarea þinã a tensiunii arteriale, recomandatã de ghidurile europene, este de 140-90 mmHg. Dar asta pentru pacienþii hipertensivi, dacã vorbim de pacienþii diabetici valoarea þintã scade la 130-80 mmHg. Potrivit unui studiu (Close the Gap), susþinut de cãtre Liga Internaþionalã de Hipertensiune Arterialã, ce a fost publicat anul acesta, 50-70% din hipertensivii de pe glob rãmân deasupra nivelului þintã de 140-90 mmHG, ceea ce nu e de dorit.
Dislipidemia aterogenã cu nivelul crescut de trigliceride ºi nivelul scãzut de HDL-C este un factor demn luat în seamã, mai ales prin riscul cardiovascular pe care-l implicã. S-a observat cã în România în 23% din cazuri, nivelul seric al trigliceridelor este peste 150 mg-dl, iar în 13% din cazuri nivelul HDL-C se situeazã sub 40 la bãrbaþi ºi sub 50 la femei.
Prevalenþa sindromului metabolic în România ar putea fi undeva spre limita superioarã de 37%, cam atât e în prezent la femeile hispanice. Deocamdatã, din lucrãrile prezentate la congrese a reieºit cã prevalenþa sindromului X în rândul românilor cu vârste peste 60 ani este de 35%. În întreaga populaþie a lumii se estimeazã o prevalenþã de 20-25%. Fiindcã prevalenþa creºte odatã cu greutatea, odatã cu vârsta, datoria fiecãrui medic e aceea de-a mãsura riscul cardiometabolic al tuturor pacienþilor care trec pragul cabinetului sãu. Nu de alta, dar persoanele cu sindromul X au riscul de trei ori mai mare de-a face un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Iar în România, fiecare al cincilea om moare din cauza unei boli cardiovasculare (inclusiv infarct miocardic ºi accident vascular cerebral). ªi nu mai subliniez faptul cã sindromul metabolic poate fi el însuºi un factor de risc pentru alte patologii.