| 
                        
    
        
    
    Date utilizatorAi uitat parola?
 |  | 
                    Bine ai venit la EMCB31.10.2025, 03:35
 
 
    
        
          
        01.08.2006, 01:00 Afisari 15,664 
           
Articol din Revista Societatii Romane de Chirurgie
 Autori: M. Ionescu, T. Dumitrascu, C. Stroescu, S. Bãrbutã, V. Tomulescu, I. Popescu Centrul de Chirurgie Generalã si Transplant Hepatic, Institutul Clinic Fundeni
 
  Rectocolita ulcerohemoragicã (RCUH) este o boalã inflamatorie 
  nespecificã ce afecteazã mucoasa recto-colonicã si beneficiazã, 
  în majoritatea cazurilor, de tratament non-chirurgical. Desi au fost realizate 
  progrese considerabile în ultimii ani în întelegerea mecanismelor 
  patogenice ale RCUH tratamentul medical al acestei afectiuni a cunoscut modificãri 
  minime(1,2). Cu toate eforturile realizate pentru descoperirea de noi agenti 
  terapeutici medicamentosi, aminosalicilatii si corticoterapia ramân tratamentul 
  de bazã al RCUH. Pacientii care nu rãspund la acesti agenti terapeutici 
  sau devin corticodependenti impun terapie imunomodulatoare sau interventie chirurgicalã. 
  Dintre pacientii cu RCUH doar 25% vor avea nevoie de interventie chirurgicalã(3). 
  Indicatiile si tipul tratamentului chirurgical depind de extensia bolii. Astfel 
  numai 2% dintre pacientii cu boalã localizatã la nivelul rectului 
  necesitã interventie chirurgicalã în primii 5 ani de la 
  debut, în timp ce 33% din pacientii cu boalã extensivã (recto-colonicã) 
  necesitã tratament chirurgical(4).
       
    
        
          
        01.07.2006, 01:00 Afisari 7,866 
           
Articol din Revista Societatii Romane de Chirurgie
C. Burcoveanu, 
  Spitalul 'Sf.Spiridon' Iasi, Clinica a III-a Chirurgicalã 
Cr. Dragomir, C. Diaconu, V. Scripcariu, D. Timofte, Clinica a III-a Chirurgicalã 
I. Stratan, Sectia ATI
       IntroducereCarcinomul 
      hepato-celular (CHC) reprezintã forma cea mai frecventã de cancer hepatic 
      primitiv.
 Desi superioritatea tratamentului chirugical al CHC este 
      unanim recunoscutã (1, 2), coexistenta frecventã a cirozei si 
      complexitatea arhitecturii vasculo-biliare hepatice cu care tumora 
      contractã raporturi stranse limiteazã drastic si constant rezecabilitatea 
      (10-30%) (1, 2, 3).
 Dezvoltarea rapidã a tehnologiei conexe actului 
      operator, explorãrile imagistice pre si intraoperatorii, la care se adaugã       posibilitatea explorãrii rezervei functionale hepatice, au determinat 
      ameliorarea evidentã a rezultatelor si o mortalitate admisã de 1% 
      (Makuuchi) - 4%.(1)
 Confruntati cu o realitate clinicã caracterizatã       prin prezenta unor tumori voluminoase (medie 7,8 cm) la pacienti cirotici 
      în 63% din cazuri, am încercat ameliorarea rezecabilitãtii în conditiile 
      unei morbiditãti si mortalitãti perioperatorii apropiate de exigentele 
      actuale.
   
    
        
          
        01.07.2006, 01:00 Afisari 17,001 
           
Articol din Revista Societatii Romane de Chirurgie
S. Ducam, 
Centrul de Instruire în Chirurgia Laparoscopicã al Societãtii Romane de Chirurgie Laparoscopicã, Cluj-Napoca.C. Iancu, O. Bãlã, F. Graur, N. al-Hajjar, G. Îndoitu, I. Ghidras, M. Tantãu, 
Clinica Chirurgie III a UMF Cluj 
 IntroducereLitiaza cãi biliare 
      principale (CBP) este prezentã la 8-15% dintre pacientii sub 60 ani si la 
      15-60% dintre cei peste 60 de ani (1). Dupã cum se stie toleranta CBP fatã       de calculi este de obicei mult mai scãzutã în comparatie cu toleranta 
      veziculei biliare iar complicatiile sunt adeseori de o gravitate extremã. 
      În consecinta, calculii coledocieni, odatã recunoscuti, trebuie 
      îndepãrtati cat mai curand posibil.
 Dar, litiaza coledocianã ridicã       dificultãti deosebite atat în diagnosticarea cat si în rezolvarea ei 
      constituind o adevãratã piatrã de încercare în chirurgia cãilor biliare.
 În prezenta lucrare ne propunem sã evaluãm metodele, posibilitãtile si 
      limitele tratamentului miniinvaziv al litiazei 
      CBP.
   
    
        
          
        01.06.2006, 01:00 Afisari 10,712 
           
Articol din Revista Societatii Romane de Chirurgie
      Autori: 
		Dr. N. Angelescu, Clinica Chirurgicala Coltea  
		Dr. E. Popa, Clinica Chirurgicala Coltea  
		Dr. M. Angelescu, Clinica Chirurgicala Colentina  
	Cancerele recto-sigmoidiene si genitale local avansate 
      si complicate, ridicã multiple probleme de atitudine 
      terapeuticã. Cancerul colo-rectal reprezintã aproximativ 10-12% dintre 
      cancerele organismului, cu predominentã la sexul masculin (B/F=1,7/1), cu 
      varsta peste 60 de ani. In ultima decadã, cancerul colo-rectal se 
      intalneste si la varste mai tinere in proportie de 8% sub 40 de ani (1, 2, 
      3, 4). Localizãrile recto-sigmoidiene se intalnesc cu o frecventã de 
      peste 50% din cancerele colo- rectale iar, in aproape 60% din cazuri, 
      bolnavii nostri se interneazã in stadii avansate de boalã, cu complicatii, 
      ce obligã la o corectã alegere a atitudinii terapeutice (5, 6, 7, 8).
       
    
        
          
        01.06.2006, 01:00 Afisari 6,728 
           
Articol din Revista Societatii Romane de Chirurgie
      Autori: 
Dr. R. Palade, Dr. T. Nãstãsescu, Dr. D. Voiculescu (Clinica Chirurgie I, Spitalul Universitar de Urgentã) 
În afara beneficiilor de ordin estetic, chirurgia "de 
      catifea" a dus la o reducere a ratei infectiilor nozocomiale, a duratei de 
      spitalizare si scurtarea semnificativã a convalescentei postoperatorii. 
      Existã totusi, o morbiditate specificã asociatã acestei tehnici, printre 
      care si favorizarea aparitiei bolii tromboembolice (BTE). Principalul 
      scop al studiului nostru constã in incercarea de a evalua incidenta 
      corectã a BTE la pacientii colecistectomizati laparoscopic. În plus, 
      studiul urmãreste sã evidentieze eficacitatea profilaxiei, care utilizeazã       heparine cu greutate molecularã micã (LMWH).
       
    
        
          
        30.04.2006, 01:00 Afisari 19,341 
            
Articol din Revista Societatii Romane de Chirurgie   (Chirurgia, 100 (3): 241-250)
   Autori: Prof. Dr. V. Hotineanu
 Clinica 1, Catedra 2 Chirurgie, Univ. de Stat de Medicina si Farmacie 'N.Testemitanu', Chisinau
 A. Ferdohleb, A. Hotineanu
 Clinica 1, Catedra 2 Chirurgie
 IntroducereObstructia tractului biliar   reprezinta o afectiune importanta si frecventa, care, de regula solicita   rezolvare chirurgicala. Se poate prezenta sub diferite aspecte clinice, dintre   care cel mai evident este acela al icterului obstructiv (1, 2, 3, 4, 5).   Ponderea totala a icterelor obstructive benigne este de 36,9 -80% cazuri din   lotul total al icterelor obstructive (6, 7, 8). Icterul obstructiv benign poate   fi cauzat de o serie de afectiuni ( litiaza biliara, leziuni iatrogene, anomalii   ale cailor biliare, pancreatite cronice, stricturi benigne ale cailor biliare si   un sir de alte patologii) (1, 2, 3, 4, 7, 8).
 Principalele riscuri ale   chirurgiei icterului mecanic sunt legate de consecintele sistemice si   locoregionale ale obstruc-tiilor biliare. Exista o corelatie demonstrata intre   intensitatea icterului mecanic cu morbiditatea si mortalitatea postoperatorie   (6, 9). Ponderea letalitatii postoperatorii variaza de la 7,2% la 50%, iar in   cazurile angiocolitei acute purulente poate ajunge la 80%. Letalitatea este   motivata, de regula, de instalarea insuficientei hepatice si a angiocolitei   supurative cu toate consecintele sale (1, 6,10, 11, 12, 13, 14). Progresele   inregistrate in ultimele decenii in studierea fiziopatologiei icterului   colestatic au determinat modificari corespunzatoare in pregatirea preoperatorie   a bolnavului icteric si a actului terapeutic. Noile tehnologii de explorare si   abordare chirurgicala a cailor biliare magistrale extrahepatice (CBME) au dus la   schimbarea conceptiilor chirurgicale clasice in solutio-narea obstructiilor   biliare benigne prin aparitia urmatoarelor tendinte:
 · decolarea momentului   drenajului biliar temporar de cel al dezobstructiei biliare;
 · bolnavii   icterici, mai ales cei varstnici si cei cu risc chirurgical sporit, sunt supusi   obligatoriu decompresiunii biliare mini-invazive inaintea dezobstructiei   chirurgicale, acest fapt face posibila reducerea drastica a riscurilor   interventiilor chirurgicale, eliminand colestaza ca factor nociv.
 Tehnica   chirurgicala de rezolvare a sectorului obstruat al arborelui biliar va depinde   in mare masura de varianta decompresiei biliare mini-invazive (5, 8, 15, 16, 17).
   
    
        
          
        30.04.2006, 01:00 Afisari 20,501 
           
Articol din Revista Societatii Romane de Chirurgie   (Chirurgia, 100 (4): 339-344)
   Autori: Dr. M. Marincas, Dr.
  C. Cirimbei, Dr. C. Daha, Dr. M. Mavru, Dr. Madalina Toba, Dr. Corina Georgescu, Dr. Ligia Paun, Dr. Madalina Criveanu
 Clinica Chirurgie, Spitalul Caritas, Bucuresti
 
 IntroducereSindromul dureros de fosa   iliaca dreapta (SD FID) se refera la acele situatii in care, utilizand intreaga   gama de explorari clinice si paraclinice, nu se poate stabili cu certitudine   carui organ din etajul subombilical al hemiabdomenului drept si se datoreaza   suferinta clinica.
 Notiunea de 'SD FID' s-a conturat o data cu aparitia   tehnicii laparoscopice, desi chirurgia s-a confruntat dintotdeauna cu   dificultatile diagnosticului diferential al durerii de fosa iliaca dreapta.   Atitudinea in fata acestor cazuri clinice consta in efectuarea unei laparotomii   de mici dimensiuni in fosa iliaca dreapta, care insa nu permitea o explorare   convena-bila a viscerelor din jur. Daca apendicele era gasit afectat inflamator   atunci se practica apendicectomie, respectivul caz fiind considerat practic   solutionat. Problemele apareau atunci cand macroscopic apendicele era normal si   cand, pentru o buna explorare intraoperatorie era nevoie de marirea inciziei. in   aceasta situatie bolnavul ramanea cu o incizie mai mare si cu un potential de   complicatii (precoce si tardive) de plaga mai mare, dar solutionat din punctul   de vedere al organului afectat. Situatia cea mai neplacuta o reprezentau   bolnavii la care, in fata unei afectari inflamatorii incipiente a apendicelui,   chirurgul se multumea sa considere ca suferinta clinica este cauzata de acesta,   sa practice apendicectomia, dar de fapt un alt organ din vecinatate (cel mai   frecvent organele genitale interne in cazul pacientelor de sex feminin), erau   cauza suferintei bolnavului. Postoperator evolutia era nefavorabila si uneori   chiar cu sfarsit tragic.
 Dificultatile diagnosticului preoperator apar mai   ales in cazul femeilor, rezultand din vecinatatea anatomica dintre apendice si   organele genitale interne, semnele clinice asemanatoare si frecventa   asemanatoare a afectarii lor in perioada activa genitala. Aceasta explica   ponderea considerabil mai mare a femeilor cu acest diagnostic. Desi mult mai   rar, acest diagnostic se intalneste si la barbati, varsta inaintata sau   contextul clinic atipic ridicand suspiciunea unei suferinte   nonapendiculare.
 Utilizarea tehnicii laparoscopice permite atat precizarea   diagnosticului, cat si tratamentul miniinvaziv si tintit al   leziunilor.
   
    
        
          
        06.04.2006, 16:41 Afisari 3,016 
          
Articol din publicatia Revista Societatii Romane de Chirurgie nr. 1/2003
Articol complet  [este necesara autentificare ] 
 
L. Alecu  
Sectia de Chirurgie Generalã, Spit. Prof. Dr. Agrippa Ionescu  
A. Pascu, I. Costan, Adriana Deacu, A. Marin, Gh. Corodeanu, L. Gulinescu  
Sectia de Chirurgie Generalã  
Scopul acestui studiu a fost verificarea posibilitãtilor de utilizare, precum si a limitelor abordului laparoscopic în reinterventiile chirurgicale. Material si metodã. Am urmãrit reinterventiile laparoscopice atat dupã operatiile prin abord miniinvaziv, cat si dupã interventiile realizate pe cale deschisã. 
       
    
        
          
        06.04.2006, 16:38 Afisari 2,812 
          
Articol din publicatia Revista Societatii Romane de Chirurgie nr. 1/2003
Articol complet  [este necesara autentificare ] 
 
R. Munteanu  
Clinica de Chirurgie Generalã, Spitalul Sf. Ioan, Bucuresti  
C. Copãescu, M. Litescu, Lucia Timisescu, R. Iosifescu, C. Dragomirescu  
Clinica de Chirurgie Generalã  
Laparoscopia oferã avantaje importante fatã de chirurgia clasicã, motiv pentru care a cunoscut o dezvoltare explozivã. Alãturi de laparoscopia standard în practica clinicã s-au impus si o serie de procedee care combinã abordul miniinvaziv si tehnicile de chirurgie clasicã, în dorinta de a oferi cat mai multor pacienti avantajele recunoscute ale interventiilor videoasistate. 
       
    
        
          
        06.04.2006, 16:33 Afisari 3,568 
          
Articol din publicatia Revista Societatii Romane de Chirurgie nr. 1/2003 
Articol complet  [este necesara autentificare ] 
 
M. Ionescu  
Centrul de Chirurgie Generalã si Transplant Hepatic, Institutul Clinic Fundeni  
 S. Bãrbutã, C. Stroescu, S. Ciurea, I. Popescu  
Centrul de Chirurgie Generalã si Transplant Hepatic  
Rezectiile pancreatice distale (pancreatectomia caudalã si corporeo-caudalã) la care s-a asociat de-a lungul timpului splenectomia sunt recomandate actualmente sã fie efectuate cu conservarea splinei ori de cate ori este posibil tehnic, datoritã avantajelor incontestabile în ceea ce priveste statusul imun al pacientilor rezecati. 
       |  | 
            
    
        
    
    Articole din urmaThursday 25-MayWednesday 01-MarThursday 01-Sep 
    
        
    
     Utilizatori onlineVizitatori: 2
 |