Articol din publicatia Timisoara Medical Journal nr. 4/2004
Click pentru versiunea full text

Romulus Timar, Viorel Serban, Laura Diaconu, Adrian Vlad

Department of Diabetes and Metabolic Diseases, Victor Babes University of Medicine and Pharmacy, Timisoara
Correspondence to:
Romulus Timar, Diabetes Clinic, 156 I. Bulbuca Str., 1900 Timisoara,
Tel: 0722608268, Email: timarrz@yahoo.com

Abstract

Hypertension is an extremely common diabetes comorbidity, affecting approximately 20 to 60% of diabetic patients. Hypertension further increases the risk for both micro- and macrovascular complications in diabetes. Activation of the renin-angiotensin system (RAS) plays an important role in the pathogenesis of hypertension, atherosclerosis, heart failure, diabetic and hypertensive nephropathy. Angiotensin II (AT II), the active component of RAS, has a negative impact on micro- and macroangiopathy not only through elevating blood pressure but through several additional mechanisms (stimulation of leukocytes recruitment, macrofages activation, proliferation of endothelial cells, hypertrophy and migration of smooth muscle cells, collagen deposition in the vascular wall, thrombosis). Several long-term randomized controlled trials have demonstrated the efficacy of angiotensin converting enzyme inhibitors (ACEIs) and angiotensin receptor blockers (ARBs) in lowering high blood pressure, reducing cardiovascular morbidity and mortality, total mortality and microvascular complications in diabetic patients. Some of these studies have suggested that RAS inhibitors may have additional beneficial effects independent of the blood pressure lowering action. These evidences justify the use of ACEIs as the first-line hypotensive agents in diabetic patients with mild or more severe hypertension, with or without nephropathy. In type 2 diabetic patients with diabetic nephropathy, ARBs have been shown to have considerable renoprotective effects. In these patients, in the presence of macroalbumunuria (albuminuria > 300mg/day) or renal insufficiency, ARBs should be strongly considered. Key Words: hypertension, angiotensin converting enzyme inhibitors, angiotensin receptor blockers, renin angiotensin system, cardiovascular disease, diabetic nephropathy

Articol din publicatia Timisoara Medical Journal nr. 4/2004
Click pentru versiunea full text

Catalina Lionte, L. Sorodoc, Victorita Laba

Department of Internal Medicine, Gr.T.Popa University of Medicine and Pharmacy; Medical Clinic - Emergency Clinic Hospital, Iasi, Romania Correspondence to:
Catalina Lionte MD, PhD, Medical Clinic, Emergency Clinic Hospital, Gen Berhtelot Str. 2, 700483 Iasi, Tel: +40-232-226-144
Email: clionte@yahoo.com
Abstract

The association between acute pulmonary edema and hypoglycemia is well documented and described in literature, although rare in clinical practice. Only few reports of this association have been published over last decades, so we consider that the description of a new case may be relevant, together with the discussion of the mechanisms involved. We hereby present a case of severe insulin-induced hypoglycemia in a young non-diabetic subject in an attempted suicide, who was admitted with coma, seizures and pulmonary edema. Through accurate diagnosis and intensive care, the patient recovered completely.
Key words: pulmonary edema, insulin-induced hypoglycemia

I. Fulga*

*Prof. dr. Ion Fulga, Catedra de Farmacologie si Farmacoterapie, Facultatea de Medicina, U.M.F. "Carol Davila", Bucuresti.

Lipidele circula in sange sub forma de lipoproteine, care au importanta variabila pentru procesul de ateroscleroza. LDL, IDL si chilomicronii remanenti sunt generatoare de ateroscleroza, pe cand HDL protejeza fata de acest proces. Statinele sunt medicamente care inhiba procesul biochimic, prin care se sintetizeaza colesterolul in ficat, ceea ce face sa creasca densitatea receptorilor pentru LDL la nivelul ficatului si prin aceasta sa scada concentratia lipoproteinelor generatoare de ateroscleroza.

Autori: F. Romanescu*, Florica Sarac, Irina Stoicescu, Amalia Chiurtu
*Dr. Florin Romanescu, Disciplina de Dermatologie (Prof. dr. Irina Stoicescu), Facultatea de Medicina, U.M.F. Craiova.

Lupusul eritematos, intalnit indeosebi la adultul tanar, poate imbraca mai multe forme clinice, fiind de gravitate maxima, atunci cand se asociaza la leziunile cutanate si afectarea sistemica. In lucrare, autorii fac o trecere in revista a prinicpalelor metode investigative, necesar a fi efectuate, atat pentru confirmarea diagnosticului, cat si in vederea stabilirii extensiei reale a bolii si a evaluarii riscurilor imediate si a prognosticului vital, functional si estetic, considerand aceasta sinteza deosebit de utila pentru medicul practician.

Autori: Fl. Romanescu*, Amalia Chiurtu, Irina Stoicescu

*Dr. Florin Romanescu, Disciplina de Dermatologie (Prof. dr. Irina Stoicescu), Facultatea de Medicina, U.M.F. - Craiova.

EMC MEDICINA INTERNA NOIEMBRIE

Lupusul eritematos cronic, forma clinica de lupus eritematos, in care sunt afectate numai tegumentele fotoexpuse, fara a fi prezenta afectarea sistemica, este o afectiune cu evolutie cronica, in timp determinand formare de cicatrici atrofice, care in absenta tratamentului pot lua chiar aspect mutilant În lucrare, se face o prezentare a atitudinii terapeutice in functie de posibilitatile actuale, insistandu-se asupra posibilelor efecte adverse medicamentoase, aspect deosebit de important in cazul unui tratament de lunga durata, in stabilirea raportului beneficiu / risc.

I. Fulga*

*Prof. Dr. Ion Fulga

Atropina este indiscutabil unul din cele mai vechi medicamente cunoscute i utilizate. Ca alcaloid, prezent n plante, precum Atropa belladonna i Datura stramonium, era cunoscut n India i Roma antica i ulterior n Evul Mediu. Indienii floseau fumul produs de arderea radacinilor i frunzelor de laur (Datura stramonium) pentru tratamentul astmului bronic, fapt observat de colonitii englezi i introdus n terapeutica Europei veacului al XIX-lea. Ulterior, s-a dezvoltat o ntreaga gama de medicamente blocante ale receptorilor colinergici muscarinici, numite medicamente parasimpatolitice. Unele din utilizarile atropinei au devenit neinteresante, altele au fost preluate de alte atropinice, dezvoltate special n acest scop. Raman, nsa, n continuare, efecte ale atropinei care nu pot fi nlocuite prin alte medicamente.

Autori: Doina Baltaru, St. Suteanu

Metotrexatul ocupa un loc important in tratatele de reumatologie, la capitolul "droguri modificatoare de boala". Conceput initial ca medicament de uz oncologic, in ultimile doua decade, a fost principalul tratament de fond al poliartritei reumatoide (PR), in monoterapie sau asociat cu alte imunosupresoare.

Autor: Isabela Cristescu*, Oana Andreia Coman

* Dr. Isabela Cristescu, asistent universitar, Catedra de Farmacologie, U.M.F. "Carol Davila", Bucuresti.

Diureticele sunt medicamente, care cresc debitul urinar. Clasificarea lor a fost facuta de-a lungul timpului, dupa mai multe criterii, dar astazi se impune din ce in ce mai mult sa tinem cont de mecanismele lor de actiune moleculare. Astfel, am putea vorbi despre diuretice care inhiba mecanismul simport Na+- K+-2Cl-, diuretice care inhiba mecanismului simport Na+-Cl-, diuretice care inhiba canalele de Na+ de la nivelul epiteliului renal, diuretice care blocheaza receptorii aldosteronici, care inhiba anhidraza carbonica sau care actioneaza printr-un mecanism osmotic. Cunoasterea mecanismelor moleculare de actiune ale acestei clase de substante, atat de mult folosita, poate permite o utilizare clinica rationala, cu evitarea eventualelor greseli terapeutice.

Autori: Adriana Turculeanu*, Maria Balasoiu, Carmen Avramescu, Mihaela Danciulescu, Predescu Corina

* Dr. Adriana Turculeanu, Doctor in Stiinte Medicale, sef de lucrari, Disciplina de Microbiologie, Facultatea de Medicina, U.M.F. - Craiova.

Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.

Autori: Sh. Amar*, St. Suteanu

*Dr. Shorab Amar, medic specialist reumatolog, doctorand cu frecventa, Clinica de Medicina Interna si Reumatologie, Spitalul Clinic “Dr. I. Cantacuzino”, Bucuresti

De la prima descriere, in urma cu 32 de ani, sindromul Lesch-Nyhan a incitat clinicienii si oamenii de stiinta in mare masura din cauza faptului ca o eroare metabolica bine definita produce manifestari clinice complexe. In mod particular, intrigau manifestarile neurologice si de comportament, care apar in absenta unui substrat lezional cerebral si al caror mecanism ramane neclar. Studiile efectuate in ultimii ani, utilizand noile tehnici de imagistica functionala cerebrala (PET - positron emission tomography, SPECT - single-photon emission computed tomography) furnizeaza date importante, referitoare la patogenia anomaliilor functionale ale SNC.