Dr. Mirela Ciocîrlan, Dr. Mihai Ciocîrlan, Prof. Mircea Diculescu

Diagnosticul bolii Crohn (BC), ca ºi al colitei ulcerative (CU) se bazeazã pe acumularea datelor oferite de examenul fizic, istoricul, probele de laborator ºi imagisticã, dar mai ales pe examenul endoscopic ºi anatomopatologic. Cu toate acestea diagnosticul nu este întotdeauna facil, astfel cã, în funcþie de toate datele prezentate trebuiesc excluse alte cauze ce se exprimã aproape identic din punct de vedere clinic sau paraclinic.

Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Dr. Dan Piþigoi, Prof. Mircea Diculescu

Deºi descrisã din 1769, maladia Crohn este consideratã o boalã a secolului XX. Studiul epidemiologiei acesteia are o importanþã majorã din mai multe considerente, în primul rând poate pentru cã oferã indicii în descifrarea unei etiologii încã neelucidate, dar ºi pentru elaborarea unor programe de sãnãtate publicã; iar pe de altã parte poate preciza extinderea actualã a bolii. În plus, studiile care se referã la o perioadã de timp mai mare ne oferã informaþii despre istoria naturalã ºi complicaþiile afecþiunii studiate.

Mirela Ciocirlan1, Mihai Ciocirlan1, Tudor Arbanas1, Alexandru Lupu2, Mircea Diculescu1

1. Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni Bucuresti
2. UMF Carol Davila, Bucuresti

Tumorile neuroendocrine (TNE) reprezinta un grup heterogen de tumori, rare (aproximativ 1% din totalul malignitatilor), insa foarte interesante, avand o evolutie clinica si o abordare diagnostica si terapeutica cu totul particulare.

TNE sunt cel mai frecvent situate la nivelul sistemului digestiv (70%) si plamanului (25%), iar in ceea ce priveste localizarea digestiva cel mai frecvent le gasim la nivelul intestinului subtire (28%), apendicelui (19%) si rectului (13%) [1, 2].

Incidenta acestor tumori este de 2-3/100 000 locuitori/an, si se pare ca este in crestere; in literatura se discuta daca este o escaladare reala a incidentei sau ea se datoreaza cresterii performantei mijloacelor de diagnostic [3, 4].

TNE pot fi sporadice sau in cadrul unor sindroame de neoplazii multiple (MEN I); riscul unei persoane cu o ruda de gradul I cu o tumora neuroendocrina, este de 4 ori mai mare decat al populatiei generale [5]; un studiu foarte larg realizat recent a aratat ca 20% din cei cu TNE vor dezvolta in cursul vietii o alta neoplazie, cel mai frecvent digestiva [6].

Mirela Ciocirlan, Mihai Ciocirlan, Mircea Diculescu

Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni, Bucuresti

Pancreatita cronica (PC) este o maladie inflamatorie cronica a pancreasului caracterizata prin episoade repetitive de inflamatie cu necroza si ulterior fibroza tesutului glandular, ducand progresiv la distructia parenchimului exocrin si endocrin.

Alcoolismul este de departe cea mai frecventa cauza (85%), boala aparand in mod tipic la barbati, in jurul varstei de 40 de ani. Riscul este proportional cu durata si cantitatea de alcool consumata: (>150g alcool /zi intre 6-12 ani, consumul “social”:

Introducere
Hemoragia gastrointestinalã prezintã rate crescute ale mortalitãtii si morbiditãtii, mai ales cã hemoragia digestivã la vârstnici a devenit din ce în ce mai comunã. Un diagnostic corect este vital, mai ales la persoanele în vârstã care au resurse limitate. O anamnezã atentã este foarte importantã, apoi un examen fizic corect si analize pertinente efectuate înainte ca o cantitate semnificativã de sânge sã fi fost pierdutã (4-6 unitãti) (1).
Hemoragia poate sã survinã de la orice nivel al tractului digestiv, de la orofaringe pânã la anus; poate fi ocultã, manifestându-se prin slãbiciune, anemie, hipotensiune ortostaticã sau poate fi masivã, instalându-se rapid, cu pierderi mari de sânge. Hemoragia reprezintã primul semn de afectare digestivã în mai mult de o treime din cazuri, iar la 70% dintre pacienti nu existã un istoric de sângerare. Cu toate cã marea majoritate a hemoragiilor digestive (80 %) se opresc spontan, fãrã interventie, ceilalti 20 % dintre pacienti reprezintã o adevãratã provocare diagnosticã si terapeuticã pentru chirurg, iar în ultimele decade endoscopia flexibilã si arteriografia joacã un rol din ce în ce mai important în diagnosticarea eficientã si tratamentul acestor pacienti (1).
Hemoragiile digestive acute inferioare reprezintã o problemã clinicã importantã, ele afectând conform statisticilor din Statele Unite aproximativ 20-27 din 100.000 de persoane pe an (2).
Hemoragia digestivã enteralã este consideratã o cauzã rarã de sângerare (1%) fatã de cele de la nivelul tractului gastro-intestinal superior sau colonului (80 %), iar diagnosticul cauzal prezintã intotdeauna dificultãti. În cazul hemoragiei cu sediul la nivelul intestinului subtire, stabilirea exactã a sediului leziunii este de cele mai multe ori foarte dificilã, atât clinic, cât si endoscopic, ceea ce implicã necesitatea unor investigatii suplimentare. Diagnosticul este cu atât mai dificil cu cât hemoragia provine din leziuni minore de la nivelul intestinului subtire care nu este un segment usor accesibil pentru tehnicile de vizualizare directã a tractului digestiv.
Datoritã caracterului sãu înselãtor, de cele mai multe ori abordarea diagnosticã si terapeuticã a hemoragiei cu sediu la nivelul intestinului subtire prin prisma algoritmilor clasici nu este suficientã. Sursele de sângerare pot fi ascunse la nivelul intestinului subtire si astfel tabloul se poate constitui într-o hemoragie apãrutã la distantã dupã episodul initial. Aceste hemoragii cu localizare enteralã sunt înselãtoare chiar si pentru un expert în endoscopie. Atunci când evaluarea tractului gastrointestinal superior si a colonului nu relevã nici o sursã de sângerare, trebuie automat sã ne gândim la o leziune la nivelul intestinului subtire. Angiodisplazia reprezintã una dintre cele mai frecvente cauze de sângerare la nivel enteral, fiind rãspunzãtoare de aproximativ 70 - 80% dintre episoade (3). Alte cauze comune de hemoragie a intestinului subtire sunt diverticuloza, diverticulul Meckel, neoplaziile, enterite, iar drept cauze rare sunt considerate: fistulele aorto- enterice, ulcerele cecale sau ileale, malformatii vasculare intestinale, varicele ectopice (în cadrul sindromului de hipertensiune portalã) (2).
Astfel, cel mai important factor în managementul hemora-giilor tractului digestiv îl reprezintã localizarea adecvatã a leziunii. Hemoragia digestivã de cauzã enteralã constituie o entitate rarã, iar determinarea localizãrii anatomice specifice a sursei de sângerare este foarte dificilã.