Autor: Isabela Cristescu*, Oana Andreia Coman

* Dr. Isabela Cristescu, asistent universitar, Catedra de Farmacologie, U.M.F. "Carol Davila", Bucuresti.

Diureticele sunt medicamente, care cresc debitul urinar. Clasificarea lor a fost facuta de-a lungul timpului, dupa mai multe criterii, dar astazi se impune din ce in ce mai mult sa tinem cont de mecanismele lor de actiune moleculare. Astfel, am putea vorbi despre diuretice care inhiba mecanismul simport Na+- K+-2Cl-, diuretice care inhiba mecanismului simport Na+-Cl-, diuretice care inhiba canalele de Na+ de la nivelul epiteliului renal, diuretice care blocheaza receptorii aldosteronici, care inhiba anhidraza carbonica sau care actioneaza printr-un mecanism osmotic. Cunoasterea mecanismelor moleculare de actiune ale acestei clase de substante, atat de mult folosita, poate permite o utilizare clinica rationala, cu evitarea eventualelor greseli terapeutice.

Autori: Sh. Amar*, St. Suteanu

*Dr. Shorab Amar, medic specialist reumatolog, doctorand cu frecventa, Clinica de Medicina Interna si Reumatologie, Spitalul Clinic “Dr. I. Cantacuzino”, Bucuresti

De la prima descriere, in urma cu 32 de ani, sindromul Lesch-Nyhan a incitat clinicienii si oamenii de stiinta in mare masura din cauza faptului ca o eroare metabolica bine definita produce manifestari clinice complexe. In mod particular, intrigau manifestarile neurologice si de comportament, care apar in absenta unui substrat lezional cerebral si al caror mecanism ramane neclar. Studiile efectuate in ultimii ani, utilizand noile tehnici de imagistica functionala cerebrala (PET - positron emission tomography, SPECT - single-photon emission computed tomography) furnizeaza date importante, referitoare la patogenia anomaliilor functionale ale SNC.

EMC Chirurgie septembrie

Autori: M. Moga*, S. Voinea, Gh. Preda, C. Viisoreanu, C. Bordea, Lacramioara Borangic, Al. Blidaru

* Dr. Marius Moga, sef de lucrari, Clinica de Obstetrica-Ginecologie, Facultatea de Medicina, Universitatea "Transilvania", Spitalul de Obstetrica-Ginecologie "Dr Ioan Aurel Sbarcea", Brasov.

Invazia limfonodulilor paraaortici determina un prognostic infaust, in cazul cancerului colului uterin, deoarece reprezinta metastaze limfatice la distanta. Lucrarea se doreste a fi o punere la punct, in ceea ce priveste semnificatia prognostica si terapeutica a starii limfonodulilor lomboaortici, prin prisma datelor din literatura si in concordanta cu experienta practica acumulata. Stabilirea chirurgicala a statusului limfonodulilor lomboaortici este abordata diferit in literatura: limfadenectomie limitata lomboaortica de rutina, limfadenectomie limitata lomboaortica pentru ganglionii palpabili, limfadenectomie completa lomboaortica in scop terapeutic. Prezenta invaziei limfonodulilor lomboaortici impune decizia unei optiuni terapeutice: abandonarea interventiei chirurgicale, histerectomie totala cu anexectomie bilaterala, tratamente adjuvante (RT pe campuri deschise, PCT, RT-PCT). Invazia limfonodulilor paraaortici determina un prognostic infaust, in cazul cancerului colului uterin, deoarece reprezinta metastaze limfatice la distanta. Lucrarea se doreste a fi o punere la punct, in ceea ce priveste semnificatia prognostica si terapeutica a starii limfonodulilor lomboaortici, prin prisma datelor din literatura si in concordanta cu experienta practica acumulata. Stabilirea chirurgicala a statusului limfonodulilor lomboaortici este abordata diferit in literatura: limfadenectomie limitata lomboaortica de rutina, limfadenectomie limitata lomboaortica pentru ganglionii palpabili, limfadenectomie completa lomboaortica in scop terapeutic. Prezenta invaziei limfonodulilor lomboaortici impune decizia unei optiuni terapeutice: abandonarea interventiei chirurgicale, histerectomie totala cu anexectomie bilaterala, tratamente adjuvante (RT pe campuri deschise, PCT, RT-PCT).

Autori: M. Diculescu*, M. Ciocirlan, Mirela Ciocirlan, D. Pitigoi, Adriana Teiusanu, Cristina Ditescu, T. Arbanas

*Dr. Mircea Dinculescu, Clinica de Gastroenterologie Hepatologie si Endoscopie Digestiva, Spitalul Elias, Bucuresti.

In Romania, incidenta cancerului colorectal (CCR) este considerata medie (18,55/100.000 locuitori), constatandu-se, in ultimii 10 ani, o crestere marcata a acesteia, de la 10,1 in 1989 la 18,55 in 1999. Incidenta CCR reprezinta 8% din incidenta neoplaziei, in general. Atat la barbati, cat si la femei, este pe locul 3 in Romania dupa cancerul bronhopulmonar si gastric si, respectiv, san si uter. Incidenta pe grupe de varsta este mai mare decat media peste 50 de ani si creste apoi aproape exponential. Un alt element demn de semnalat este ca aceasta neoplazie ocupa locul 3 in Romania la numarul de decese.

Rugam utilizatorii inscrisi in sistemul EMCB sa rezolve chestionarele prezente la sfarsitul articolelor din sectiunile EMC medicina interna, chirurgie, alte specialitati.
Atragem atentia ca fara a se completa corect aceste chestionare nu se poate acorda punctaj EMC! Simpla inscriere pe site nu este suficienta in acest scop.
Pentru orice probleme tehnice legate de accesarea site-ului va rugam sa ne contactati la webmaster@cmb.ro.

Autori: Conf. Dr. Dana Galieta Minca*, Dr. Paula Natalia Cochino, Dr. Eugenia Claudia Ion

*Catedra de Sanatate Publica si Management, UMF “Carol Davila” Bucuresti

Importanta problemei

La nivel mondial, mor datorita accidentelor rutiere 3000 de persoane in fiecare zi (1).

Conform statisticilor OMS, in lume, accidentele de circulatie sunt a 10-a cauza de mortalitate la toate varstele, reprezentand 2,2% din mortalitatea globala, si a 9-a cauza de povara globala a bolii.

L. Domnisoru*
* Dr. Leonard Domnisoru, Doctor in Medicina, medic primar boli interne, Galati.

Totalitatea manifestarilor determinate de compresiunea formatiunilor vasculonervoase mediastinale, cel mai adesea prin procese tumorale, constituie sindromul mediastinal (SM).

Autor: Dr. Dianamaria Mistra, medic rezident, Spitalul Clinic de Urgenta

Vindecarea plagilor ramane o problema preocupanta. Patologia vindecarii, importanta sursa de morbiditate si mortalitate postoperatorie, nu trebuie minimalizata. Lucrarea prezinta mecanismele biomecanice, moleculare si genetice, care stau la baza cicatrizarii normale, precum si factorii de risc locali si generali, care interfereaza cu aceasta. Daca factorii biologici generali sunt mai greu de manevrat, factorii locali depind mult de calitatea actului chirurgical. Sunt enumerate cateva mijloace terapeutice clasice (pansamente) si moderne (citokine, factori de crestere, oxid nitric, transgene, tehnica miniinvaziva etc.). Unele aspecte fiziopatologice au aplicatie practica in cazuri dificile, cum sunt cicatrizarea excesiva, piciorul diabetic sau ulcerul varicos.

Autor: Dr. Manole Cojocaru, cercetator stiintific principal gradul I, Laborator Clinic Central, Spitalul Clinic Colentina.

Se trece in revista importanta recunoasterii tiroiditei autoimune. Majoritatea investigatiilor privind patogeneza acestor tulburari au fost concentrate pe anomaliile imunologice (reflecta modificarile in reglarea retelei imune), care ar putea sa duca la raspunsul autoimun. Totusi, nici o baza genetica nu a fost identificata pentru raspunsul imun fata de autoantigenele tiroidei si multe persoane care prezinta raspunsuri autoimune fata de antigenele tiroidei nu dezvolta boala autoimuna. Termenul de tiroidita autoimuna este folosit pentru a se descrie toate starile de tiroidita autoimuna, incluzand boala Grave, tiroidita Hashimoto si diferite alte tulburari (de ex., tiroidita post partum, majoritatea cazurilor cu tiroidita silentioasa). Tiroidita Hashimoto este o afectiune frecvent diagnosticata, provocata de distrugerea imuna a glandei tiroide. Rolul anticorpilor in dezvoltarea tipului clasic de hipotiroidism este neclar. Autoanticorpii tiroidieni pot fi intalniti si in alte afectiuni tiroidiene. Acesti autoanticorpi pot sa se intalneasca si la subiectii normali. Cercetarea autoimunitatii tiroidiene a beneficiat mult de cunostintele despre antigenele-tinta specifice si accesul usor la celulele sanguine si tesutul-tinta implicat.

Autori: Aurelia Enescu*, Maria Homeag, Magdalena Calota

Dr. Aurelia Enescu, sef de lucrari, Disciplina de Urgente Medico-Chirurgicale (Conf. dr. Maria Homeag), Facultatea de Medicina Generala, U.M.F. - Craiova.

Tratamentul poliartritei reumatoide (PR) are ca scopuri reducerea inflamatiei si a durerilor articulare, oprirea evolutiei leziunilor distructive ale osului si cartilajului. Cel mai frecvent se utilizeaza antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) si cortizonice, imunosupresive (metotrexat) etc. Leflunomid este primul dintre agentii, care a fost realizat in mod specific pentru PR, si s-a aratat ca opreste progresia invaliditatii. In noua schema de tratament, daca pacientul nu raspunde la AINS, are eroziuni si tumefactii persistente si apar deformari, reumatologii in general aleg metotrexatul. Pentru cei cu boala refractara, metotrexatul si leflunomidul pot reprezenta asocierea cea mai buna. Cuvinte-cheie: poliartrita reumatoida, metotrexat, leflunomid.