Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iulie 2008.

Dr. C. Bogdan, Spitalul Sfântul Luca

În ultimii ani, autoritãþile sãnãtãþii au fost ºi sunt confruntate cu o problemã de sãnãtate care, pe de o parte, pare sã-ºi fi augmentat dimensiunile în legãturã cu o serie de condiþii – mult invocata „încãlzire a planetei“, urbanizarea ºi poluarea atmosferei, îmbãtrânirea populaþiei, extensia bolilor cronice º.a., pe de altã parte, pare sã fie mai bine conºtientizatã ca urmare a efectelor asupra sãnãtãþii, solicitarea serviciilor de urgenþã, supramortalitatea unor grupuri vulnerabile – copii, vârstnici, bolnavi cronici. „Dezastrul“ întâmplat în vara anului 2003 în Franþa soldat cu 15.000 de decese printre persoanele vârstnice a intensificat preocupãrile nu numai ale autoritãþilor sãnãtãþii, ci ºi ale celor de protecþie socialã, ale statului, surprinse în acea varã total descoperite. A urmat o suitã de mãsuri de ordin medical, educativ, social atât la nivel individual în comunitate cât ºi în instituþii de asistenþã ºi îngrijire pentru vârstnici, copii, bolnavi cronici. ªi þara noastrã, prin caracteristicile geografice ºi climatice se confruntã în fiecare sezon cald cu ceea ce s-a numit „patologia de caniculã“, ceea ce obligã la o sensibilizare cu aceastã nouã problematicã de sãnãtate, a profesioniºtilor sãnãtãþii, a autoritãþilor statului care au obligaþii de prevenire ºi protecþie a populaþiei, a acesteia în întregime în sensul avertizãrii ºi educãrii. O problemã de sãnãtate publicã a cãrei severitate este argumentatã de solicitãrile serviciilor de urgenþã ºi de mortalitate („supramortalitate“, autorii francezi), pãtrunde din ce în ce mai mult în actualitate, acutizându-se sezonier, în anotimpul cald în regiunile unde climatul torid survine din când în când ºi oamenii sunt mai puþin adaptaþi temperaturilor excesiv de înalte. Aceastã „patologie de caniculã“ afecteazã în primul rând categorii de persoane vulnerabile prin capacitãþi de adaptare ºi de apãrare reduse.

Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC neurologie, luna iulie 2008.

S. Nica, I. Davidescu (Spitalul Clinic Colentina)

Diagnosticul de epilepsie implicã un diagnostic diferenþial, o clasificare a epilepsiilor ºi, dacã este posibil, cauza acesteia. Studii efectuate pe populaþii neselectate aratã cã se poate identifica cauza crizelor doar la 1/3 dintre cei diagnosticaþi ºi, de multe ori, cauzele sunt multiple. Anamneza este adesea edificatoare în ceea ce priveºte etiologia crizelor. Insuficienþele organice predispun la crize, atât parþiale, cât ºi generalizate. Creºterea accesibilitãþii ºi complexitãþii intervenþiilor cardio-vasculare a determinat ºi creºterea numãrului de pacienþi urmãriþi post operator, ce pot avea complicaþii diverse, inclusiv crize. Multe medicamente se asociazã cu creºterea frecvenþei crizelor, atât în doze terapeutice, cât ºi în doze toxice. Întreruperea bruscã a anticonvulsivantelor este cunoscutã ca fiind cauzã frecventã de apariþie a crizelor. Crizele generalizate ºi statusul epileptic pot anunþa stadiul final de evoluþie a unui pacient cu SIDA. Crizele apar frecvent la pacienþii ce au suferit un transplant de organ. Crizele pot fi prima manifestare a unei encefalopatii hipertensive. Tulburãrile electrolitice sunt cauze frecvente pentru apariþia crizelor.

Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC neurologie, luna iulie 2008.

Adina Roceanu, O. Bãjenaru (Spitalul Universitar de Urgenþã Bucureºti)

Sindroamele paraneeoplazice neurologice îmbracã variate tablouri clinice, ceea ce determinã includerea acestora în aproape toate algoritmele de diagnostic diferenþial neurologic. O datã cu adâncirea cunoaºterii imunologiei, un mare numãr de autoanticorpi specifici ca markeri ai neoplaziei au devenit accesibili clinicienilor, ºi poate cã în viitorul apropiat vor apãrea tratamente eficiente.

Sindroamele paraneoplazice reprezintã un grup de afecþiuni asociate cu un neoplasm identificabil sau ocult, dar care nu sunt datorate invaziei directe sau metastazãrii tumorii.

Articol preluat din Revista Romana de Reumatologie pentru sectiunea EMC reumatologie, luna iulie 2008.

I. Parasca, Clinica Medicalã II, Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „Iuliu Haþieganu”, Cluj-Napoca

Eutiroidia are un rol important în menþinerea structurii ºi funcþiilor aparatului locomotor (AL), astfel încât atât deficitul cât ºi excesul hormonilor tiroidieni pot produce manifestãri reumatologice, uneori predominante în tabloul clinic al bolii de bazã: tenosinoviale, musculare, articulare sau osoase. Unele artropatii (guta ºi condrocalcinoza) se asociazã frecvent hipotiroidismului, iar suferinþele tiroidiene autoimune cu unele colagenoze. Toate acestea sunt prezentate în acest articol, împreunã cu efectele adverse medicamentoase ale terapiei antitiroidiene asupra AL, respectiv ale unora utilizate în reumatologie asupra explorãrii tiroidiene.

Articol preluat din Revista Practica Medicala pentru sectiunea EMC reumatologie, luna iulie 2008.

Prof. Univ. Dr. RUXANDRA IONESCU

Centrul de Cercetare în Patologia ºi Tratamentul Bolilor Sistemice Reumatismale, Spitalul Clinic Sf. Maria, UMF „Carol Davila“, Bucureºti

O nouã înþelegere a factorilor care influenþeazã lupusul eritematos sistemic (LES) ºi înþelegerea autoimunitãþii au creat multiple opþiuni terapeutice în aceastã boalã ºi o mai bunã utilizare a medicamentelor tradiþionale. De asemenea, au început sã fie evaluate ºi aplicate tratamentele preventive. Prevenþia bolilor cardiovasculare, a osteoporozei ºi monitorizarea atentã a activitãþii bolii au ameliorat morbiditatea ºi mortalitatea pacienþilor cu LES.

Articol preluat din Revista Romana de Boli Infectioase pentru sectiunea EMC boli infectioase, luna iulie 2008.

Dr. Dan Duiculescu, Dr. Luminiþa Ene

Spitalul Clinic de Boli Infecþioase ºi Tropicale „Dr. Victor Babeº“ Bucureºti

Leucoencefalita multifocalã progresivã (PML) este o afecþiune demielinizantã a sistemului nervos central, produsã prin reactivarea virusului JC (virus ADN, gen Polyomaviridae, familia Papovaviridae) la pacienþii cu imunodepresie severã, caracterizatã prin modificãri histopatologice ºi neuroradiologice tipice. Prevalenþa PML este de 0.7-8% din bolile indicatoare SIDA ºi a rãmas neschimbatã dupã introducerea pe scarã larga a terapiei antiretrovirale înalt active (HAART), comparativ cu celelalte infecþii oportuniste ºi cu encefalopatia HIV ale cãror incidenþe s-au redus la jumãtate dupa introducerea HAART. Leziunile din PML sunt de demielinizare (produsã prin infecþia ºi liza oligodendrogliilor), de obicei în focare multiple, localizate în substanþa albã. Tabloul clinic corespunde topografiei zonelor lezate, predominând deficitele motorii de tipul hemiparezelor. Diagnosticul de prezumþie se stabileºte pe baza examinãrii prin rezonanþa magneticã nuclearã ºi poate fi confirmat prin detecþia virusului JC din lichidul cefalorahidian prin utilizarea tehnicilor polimerase chain reactions (PCR). Diagnosticul de certitudine este histologic: aspect de demielinizare multifocalã, oligodendrocite cu nuclei lãrgiþi ºi astrocite largi, bizare, cu nuclei lobulaþi hipercromatici. Prognosticul PML este rezervat (în medie supravieþuire 4 luni de la diagnostic), în condiþiile în care nu existã tratament specific anti-JC, ameliorãri fiind înregistrate la unii pacienþi spontan sau sub tratament antiretroviral înalt activ.

Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC boli infectioase, luna iulie 2008.

Dr. Cristiana Cristea

Spitalul Clinic de Boli Infecþioase ºi Tropicale „Dr. V. Babeº“

Infecþia nozocomialã se defineºte ca o infecþie contractatã ulterior internãrii în spital, sau în alte unitãþi cu paturi, indiferent de profilul medical sau chirurgical al acestora.

Studii privind prevalenþa infecþiilor nozocomiale (IN) efectuate în diferite þãri au evidenþiat cã aproximativ 10% dintre bolnavi contracteazã o infecþie pe durata spitalizãrii, ceea ce reprezintã un procent ridicat pentru afecþiuni care, teoretic, pot fi prevenite. Analiza infecþiilor urinare ºi respiratorii dobândite în spital aratã cã multe dintre acestea au origine autogenã ºi numai o micã parte dintre ele sunt cauzate de tehnici inadecvate de control al infecþiei. Într-adevãr, când cateterizarea urinarã se practicã în mod constant în condiþii de asepsie riguroasã ºi se acordã pacienþilor o îngrijire respiratorie corectã post-operatorie, multe spitale pot atinge un minim absolut de IN, sub care frecvenþa acestora nu poate fi redusã nici în cele mai bine conduse spitale.

Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iulie 2008.

Dr. S. Luncã, Dr. N. Romedea, Spitalul Clinic de Urgenþe Iaºi, Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „Gr.T. Popa“ Iaºi

INTRODUCERE

Refluxul gastroesofagian (RGE) este un fenomen fiziologic întâlnit la majoritatea populaþiei ºi care apare mai ales dupã mese. Transformarea acestui proces fiziologic într-unul patologic are loc atunci când cantitatea de conþinut gastric refluatã în esofag depãºeºte limitele normale, determinând simptome asociate ºi frecvent leziuni ale mucoasei esofagiene. Incidenþa RGE nu este exact cunoscutã, deoarece un procent important din populaþie cu simptome de reflux nu se prezintã la medic, recurgând la automedicaþie. Se apreciazã cã aproximativ 20-40% din populaþie prezintã o expunere esofagianã anormalã la conþinutul gastric (1). Se estimeazã cã 14% dintre americani prezintã simptome sãptãmânal ºi 7% au simptome zilnic (1, 2). Pacienþii cu RGE relateazã o alterare a stãrii de sãnãtate, cu o scãdere a capacitãþii de muncã, calitatea vieþii fiind afectatã uneori mai sever decât la pacienþii cu boalã ulceroasã sau anginã pectoralã (3). În mod normal, organismul posedã o serie de mecanisme care împiedicã refluxul prelungit, frecvent al con- þinutului gastric în esofag. Alterarea acestor mecanisme determinã apariþia RGE patologic. Dintre aceste mecanisme, sfincterul esofagian inferior (SEI) joacã rolul principal. SEI este un sfincter fiziologic situat la nivelul porþiunii abdominale a esofagului ºi care se opune refluxului conþinutului gastric în esofag. Alterarea acestuia, fie sub forma unei relaxãri tranzitorii, fie sub forma unei hipotonii este frecvent întâlnitã la pacienþii cu boalã de reflux gastroesofagian (BRGE). Trebuie cunoscut cã presiunea la nivelul SEI poate fi modificatã de unele substanþe, medicamente sau alimente (tabelul 1), anamneza pacientului putând fi revelatoare din acest punct de vedere.

Ghidurile clinice, care au o mare popularitate în strãinãtate ºi constituie recent o importantã preocupare a societãþilor ºtiinþifice medicale, sunt gândite ºi elaborate cu scopul de a asista medicii în luarea deciziilor medicale, pentru a îmbunãtãþi calitatea asistenþei medicale. Pornind de la aceasta, Conferinþa Naþionalã de Pediatrie desfãºuratã la Bucureºti în martie 2008 ºi-a propus "stabilirea, într-o primã etapã, a ghidurilor si protocoalelor de practicã. Prin aceste ghiduri si protocoale urmãrim asigurarea unor standarde de calitate, aplicabile în toatã tara: pentru aceeaºi patologie, un copil sã beneficieze de aceeaºi abordare diagnosticã si terapeuticã, fie cã se duce într-un spital orãºenesc mic, fie într-o clinicã universitarã " (Prof. Dr. A Georgescu). Manifestarea a fost înainte de toate un prilej de discuþii pentru medicii interesaþi de pediatrie din toatã þara, concretizate în elaborarea unui volum comprehensiv de Ghiduri ºi protocoale în pediatrie sub redacþia Prof. Dr. Adrian Georgescu ºi Prof. Dr. Eugen Pascal Ciofu, ºi poate fi încã procuratã gratuit, la cumpãrarea de pe pagina editurii Amaltea a lucrãrii Actualitati în pediatrie (2 vol.) sub redacþia Prof. Dr. Valeriu Popescu

Stimati utilizatori,

Programul EMCB s-a desfãºurat în anul 2008 într-o nouã formã, aducând o serie de modificãri.

Chestionarele propuse in cadrul etapei a VI-a si variantele considerate corecte sunt disponibile AICI (fisier pdf, ~160k). Toate chestionarele au fost propuse si aprobate de comitetul stiintific de organizare a programului EMCB. Calcularea punctajelor s-a efectuat automat.

Puteti verifica rezultatele la chestionarele din etapa a VI-a accesand link-ul Rezultate chestionare din meniul Functii utilizator. Decizia sistemului informatic a putut fi contestata pana la data de 28 februarie a.c. (contestatii @ emcb.ro); pana la data respectiva nu s-a inregistrat nicio contestatie. In prezent nu se mai admit reclamatii referitoare la punctajul obtinut in etapele desfasurate pana acum (etapele I-VI).

Diplomele au fost expediate catre colegiile judetene prin posta romana (14 apr 2009). Medicii din Bucuresti le pot ridica de la secretariatul CMMB. Medicii din tara le vor putea ridica de la sediile judetene ale CMR (la CMMB s-au primit toate confirmarile de primire a diplomelor, semnate de reprezentantii tuturor colegiilor judetene).