Articol preluat din Revista Romana de Pediatrie pentru sectiunea EMC pediatrie, luna august 2007.
Prof. Dr. V. Popescu, Clinica de Pediatrie, Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu“, Bucuresti

Anemia este un semn de boala, dar nu un diagnostic final. Scopul clinicianului este de a defini cauza anemiei. Anemia poate fi datorata scaderii productiei sau cresterii distrugerii sau pierderii de eritrocite. Istoricul (anamneza – ce include date privind dieta, infectia sau prezenta unor boli cronice, o serie de medicamente si expunerea la diverse noxe din mediul înconjurator, etnia), asociat cu examenul clinic si examenele de laborator (determinarea hemoglobinei, hematocritului si indicilor eritrocitari, numarului de reticulocite, frotiul de sânge periferic) poate constitui punctul de plecare al unor noi evaluari (studii asupra hemolizei, în unele cazuri examenul maduvii osoase), faciliteaza clasificarea (eritrokinetica si morfologica) si diagnosticul de anemie, urmat de stabilirea etiologiei anemiei.

Articol preluat din Revista Romana de Pediatrie pentru sectiunea EMC pediatrie, luna august 2007.
Prof. Dr. V. Popescu, Clinica de Pediatrie, Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu“, Bucuresti

Lucrarea trece în revista:
• ficatul în tulburarile circulatiei: hepatita ischemica; sindromul Budd-Chiari;
• ficatul în fibroza chistica;
• ficatul în bolile vasculare de colagen (lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida juvenila);
• ficatul în bolile inflamatorii ale tubului digestiv (colita ulceroasa, boala Crohn);
• ficatul în infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV);
• boala hepatica dupa transplantul de maduva osoasa în bolile maligne si sindroamele de imunodeficienta: complicatiile hepatobiliare; boala veno-ocluziva; boala grefa contra gazda (graft versus host disease);
• boala hepatica asociata cu obezitate (steatoza si steatohepatite în: boli de nutritie, boli metabolice, dupa agenti farmacologici, dupa agenti hepatotoxici, cauze diverse).

Articol preluat din Revista Romana de Pediatrie pentru sectiunea EMC pediatrie, luna iulie 2007.

Prof. Dr. V. Popescu, Clinica de Pediatrie, Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu“, Bucureºti

În prima parte a lucrãrii, autorul prezintã evaluarea clinicã a convulsiilor/epilepsiilor la sugar ºi la copil. O anamnezã amãnunþitã, o examinare clinicã atentã, o serie de investigaþii paraclinice ºi o reevaluare prin o examinare suplimentarã, la nevoie, urmatã de încadrarea în tipul de crize convulsive/epileptice sunt treptele parcurse pentru stabilirea diagnosticului la un copil cu suspiciunea de convulsii/epilepsie. (…)

În a doua parte a lucrãrii autorul prezintã „la zi” mãsurile terapeutice în convulsiile/epilepsiile sugarului ºi copilului (…)

Articol preluat din Revista Practica Medicala pentru sectiunea EMC pediatrie, luna iulie 2007.
ªef Lucr. Dr. SORINA DOMNIÞA, Dr. MARIA CONDOR, ªef Lucr. Dr. SORINA POP, Dr. E. ONACÃ, Prof. Dr. S. OPREA
Catedra de Medicinã de Familie, U.M.F.„Iuliu Haþieganu“, Cluj-Napoca

Problemele ortopedice ale copilului (în principal anomaliile la nivelul membrelor inferioare, displazia coxofemuralã, devierile coloanei vertebrale) fac parte din afecþiunile care necesitã depistare precoce ºi trebuie sã constituie o preocupare permanentã a medicului de familie.

Pe parcursul dezvoltãrii copilului existã anumite aspecte sau posturi ale membrelor inferioare considerate „fiziologice“, care de cele mai multe ori sunt tranzitorii ºi nu au semnificaþie patologicã. Acestea sunt fie secundare poziþiei intrauterine („defecte de împachetare“), fie apar dupã naºtere, sunt caracteristice unei anumite perioade de vârstã ºi dispar spontan ulterior (ex. genu valgum sau varum). Medicul de familie trebuie sã recunoascã, sã încadreze corect aceste probleme ºi sã sesizeze cazurile care depãºesc „fiziologicul“ ºi necesitã consult ortopedic. Depistarea precoce a afecþiunilor permite efectuarea acolo unde este nevoie a unui tratament corector la momentul oportun.

Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna iulie 2007.
Dr. CORINA TUDOR, Clinica de Oftalmologie, Spitalul Clinic Judeþean Sibiu

Lucrarea prezintã un studiu descriptiv bazat pe investigaþia ultrasonograficã a 247 pacienþi cu patologie de corp vitros, examinaþi în perioada 1998 – 2004.

Pe baza imagisticii prezentate, se analizeazã caracteristicile ecografice specifice fiecãrui tip de patologie vitreeanã, subliniind importanþa investigaþiei ultrasonice în elucidarea diagnosticului ºi stabilirea conduitei terapeutice.

Articol preluat din Revista Practica Medicala pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna iulie 2007.

Conf. Dr. P. Mihancea, dr. Cristina Brisc, Conf. Dr. C. Brisc, dr. Monica Sabãu, dr. Nicoleta Havasi, dr. Adina Topan (Facultatea de Medicinã ºi Farmacie, Oradea)

Polineuropatia diabeticã vegetativã (PDV), numitã ºi autonomã, apare datoritã leziunilor sistemului nervos vegetativ. Manifestãrile clinice specifice nu apar niciodatã izolate, ele asociindu-se cu manifestãrile polineuropatiei somatosenzitivã sau motorie, care ajung pentru tratament în serviciile de neurologie. De aceea, neurologul trebuie sã recunoascã ºi chiar sã trateze aceste manifestãri din PDV. Leziunile sistemului nervos vegetativ se repercuteazã asupra activitãþii cordului, vaselor, plãmânilor, tubului digestiv, aparatului genitourinar ºi osteoarticular. Tulburãrile acestor organe beneficiazã de tratamente specifice la îndemâna neurologului ºi unor specialitãþi interdisciplinare. Lucrarea descrie sistematic toate manifestãrile PDV ºi terapia specificã lor.

Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna iulie 2007.

Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Prof. Mircea Diculescu
Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni Bucuresti

De la introducerea lui in practica clinica in urma cu 18 ani, suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) a devenit o valoroasa metoda de tratament a complicatiilor hipertensiunii portale (HTP) la pacientii cu ciroza hepatica.

Practic, se realizeaza o anastomoza intrahepatica intre o vena suprahepatica (de obicei dreapta sau medie) si un ram al venei porte (de obicei dreapta), sub ghidaj ecografic. Prin abord transjugular drept se cateterizeaza o vena suprahepatica, ce se punctioneaza ulterior si se creeaza o comunicare intre aceasta si un ram al venei porte drepte. Atfel, intre cele doua paturi vasculare se creeaza un traiect intrahepatic ce va fi dilatat cu un balon, ulterior montandu-se aici un stent metalic pentru a mentine patenta. Tehnica este minim invaziva si se poate efectua sub anestezie generala sau chiar sub sedare vigila, dar necesita echipe antrenate de radiologi interventionisti, anestezisti si gastroenterologi, echipe ce asigura un succes de 100% al montarii suntului si o mortalitate in jurul valorii de 1%.

Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna iulie 2007.

Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Prof. Mircea Diculescu
Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni Bucuresti

Continuare - vezi prima parte aici

De la introducerea lui in practica clinica in urma cu 18 ani, suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) a devenit o valoroasa metoda de tratament a complicatiilor hipertensiunii portale (HTP) la pacientii cu ciroza hepatica.